08 Ianuarie 1969 – trece la Domnul fratele Ghiță Timu
Fratele Ghiță Timu, fratele orb, cum i se mai spunea, s-a născut în 20 iulie 1902, în satul Roșcani, județul Galați.
N-a fost orb din naștere, a devenit orb mai târziu, în urma unei boli care l-a lăsat infirm pe toată viața lui. În această stare l-a găsit întâlnirea și chemarea Domnului în primăvara anului 1936, când, în marea mișcare misionară a vestitorilor Oastei Domnului, s-a făcut o adunare frățească și în satul lui, Roșcani.
În sărbătoarea aceea erau și frații Paraschiv Sârghie și Costică Iftimie din Corod, care erau plini de râvnă atunci pentru Domnul. La chemarea lor, o mare mulțime de suflete s-au predat Domnului, intrând în rândurile Oastei. Printre aceștia era și fratele Ghiță Timu împreună cu soția sa și cu copiii lor.
Îndată după ce s-a predat Domnului, el a devenit apoi un misionar pus cu toată puterea sa în slujba Domnului Iisus și un vestitor al Cuvântului Său. Așa orb cum era, a comandat el cărți la Sibiu și Biblii și a început să colinde satele și târgurile Moldovei de Jos, propovăduindu-L pe Domnul și răspândind Cuvântul Său.
Având darul cântării, atât din gură, cât și din acordeon, el atrăgea multe suflete la Domnul, întâi cu cântările lui pline de lacrimi și de căldură sufletească.
După ce simțea că în jurul lui s-au adunat multe suflete și cântarea Domnului le-a muiat inimile, el începea cu propovăduirea Cuvântului Evangheliei și-i chema cu putere pe toți cei din jurul său să se predea Domnului, să intre în Frățietatea Oastei și să trăiască o viață nouă în slujba și spre slava lui Dumnezeu. La cuvântul său și la chemarea cântărilor sale, multe suflete noi s-au predat Domnului. Și astfel Cuvântul Domnului s-a răspândit în multe sate și târguri până departe, în alte județe și regiuni ale țării.
Astfel a luat el parte la multe adunări mari și în Ardeal, în Bucovina și chiar la Sibiu, înviorând cu cuvântul și cu cântările lui toate sufletele care îl auzeau.
Cea mai plăcută cântare a lui era:
Mi-a răsărit un Soare Dulce,
e Jertfa Sfântă de pe Cruce;
și raza ei mi-a luminat
în noaptea negrului păcat.
Din noaptea iadului m-a scos
lumina Domnului Hristos
și Sfântu-I Sânge m-a spălat
și viața veșnică mi-a dat.
O, cum din noaptea-ntunecată
lumina-I binecuvântată
mi-a luminat cu har de Sus,
o, Soare fericit, Iisus!
Pe veci fii binecuvântată,
lumină sfântă și curată,
căci eu prin tine văd mereu
cărarea către Dumnezeu.
O, eu te rog până la moarte,
arată-mi calea mai departe,
s-ajung cu bine-Acolo Sus,
la Dreapta Domnului Iisus.
Voi, care încă n-ați venit
pe calea Domnului Iubit,
primiți acum lumina Lui,
intrați în Oastea Domnului.
În felul acesta deschidea el Calea Domnului către suflete și calea sufletelor către Domnul, străbătând țara în lung și în lat, așa orb cum era. Adeseori lua cu el pe câte un frate însoțitor, pentru a-l ajuta în drumurile lui lungi și grele. Dar de multe ori mergea singur, condus și ajutat numai de Domnul. Cât de grele, de obositoare și de pline de primejdii trebuie să fi fost pentru el aceste drumuri, mai ales în vremea războiului, a foametei și a celorlalte necazuri din acești 32 de ani, din 1936 până în 1968, când s-a întors, iarna, bolnav de pe la frați!
Boala l-a doborât la pat, luându-i graiul, nemaiputând nici vedea și nici vorbi. Cu toate acestea, el a rămas răbdător și statornic până la moarte. Mai vorbea numai cu lacrimile și cu mâinile lui. În 8 ianuarie 1969 a trecut la Domnul, la Lumina și Cântarea Fericirii Veșnice.
Din pricina unei ierni grele și a locului izolat al satului său, puțini frați au putut afla despre plecarea la Domnul a fratelui Ghiță Timu, pentru a lua parte la privegherea și înmormântarea lui, care au avut loc în satul său Roșcani din județul Galați.
Domnul să-i facă parte de răsplata Sa veșnică între cei care au adus o jertfă atât de scumpă pe Altarul Evangheliei Sale și în slujba mântuirii altora. Pilda lui va rămâne ca o mărturie puternică de dragoste și slujire a Domnului, dar și de mare și luminoasă râvnă și osteneală în munca și lupta Oastei Domnului. Statornicia și credincioșia lui pentru Domnul în învățătura și credința noastră unică și veșnică îi vor osândi pe mulți care se laudă că văd cu ochii aceștia trupești, dar care nu mai văd cu cei duhovnicești calea cea Dreaptă de la început. Ci au luat-o pe căile abătute, ori la dreapta, ori la stânga, în marea lor orbie vinovată.
Fericiții noștri înaintași
Traian Dorz
