“Şi îndată a silit Iisus pe învăţăceii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, până când va slobozi popoarele. Şi, slobozind popoarele, S-a suit în munte singur, ca să Se roage; şi, făcându-se seară, era singur acolo. lar corabia era în mijlocul mării, învăluindu-se în valuri, că era potrivnic vântul. Iar în a patra strajă din noapte a mers la dânşii Iisus, umblând pe mare. Şi văzându-L pe El învăţăceii umblând pe mare, s-au tulburat, zicând că nălucă este şi, de frică, au strigat. Iar Iisus îndată a grăit lor: „Cutezaţi! Eu sunt; nu vă temeți” Iară răspunzând Petru a zis Lui: „Doamne, de eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe apă”. Iar El a zis: „Vino!“ Şi, ieşind Petru din corabie, umbla pe apă ca să vină la Iisus. Dar, văzând vânt tare, s-a temut şi, începând a se afunda, a strigat, zicând: „Doamne, mântuieşte-mă!” Şi îndată, tinzând Iisus mâna, l-a apucat pe el, zicându-i: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Şi, intrând ei în corabie, a stătut vântul. Iară cei care erau în corabie, venind, s-au închinat Lui, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu eşti!” Şi, trecând, au venit în pământul Ghenizaretului.” (Matei 14, 22-24)

“În vremea aceea a văzut Iisus popor mult şi I s-a făcut milă de el şi a tămăduit pe bolnavi. Iar făcându-se seară, au venit la Dânsul ucenicii Lui, zicând: „Locul este pustiu şi vremea iată a trecut; slobozeşte norodul ca să se ducă prin sate să-şi cumpere bucate totuşi”. Iar Iisus le-a zis lor: „Nu trebuie să meargă; daţi-le voi să mănânce”. Iar ei au zis Lui: „N-avem aici fără numai cinci pâini şi doi peşti”. Şi le-a zis: „Aduceţi-le pe ele aici la Mine”. Şi a poruncit norodului să şadă pe iarbă şi, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi căutând la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, noroadeIor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat rămăşiţele de fărâmături douăsprezece coşuri pline. Iar cei care mâncaseră erau bărbaţi ca la cinci mii, afară de femei şi de copii. Şi îndată a silit Iisus pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, până ce va slobozi noroadele.” (Matei 14, 14-22)

“În vremea aceea, trecând Iisus de acolo, au mers după Dânsul doi orbi, strigând şi grăind: „Miluieşte-ne pe noi, Fiul lui David!” iar după ce a mers în casă, au venit la Dânsul orbii şi le-a grăit lor Iisus: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?” Grăit-au Lui: „Da, Doamne!” Atunci S-a atins de ochii lor, grăind: După credinţa voastră fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Şi le-a poruncit lor Iisus, grăind: „Vedeţi, nimenea să nu ştie!” Iar ei, ieşind, L-au vestit pe Dânsul în tot pământul acela. Iar plecând ei, iată, au adus la Dânsul pe un om mut îndrăcit! Şi, fiind scos demonul, a grăit mutul. Şi s-au mirat noroadele, grăind că niciodată nu s-a arătat aşa ceva în Israel! Iar fariseii grăiau: „Cu domnul dracilor scoate pe draci”. Şi străbătea Iisus prin toate satele şi oraşele, învăţând în soboarele lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa din norod.” (Matei 9, 27-35)

“În vremea aceea, intrând Iisus în corabie, a trecut şi a venit în cetatea Sa. Şi, iată, au adus Lui pe un slăbănog care zăcea în pat. Şi, văzând Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Iartă-ţi-se ţie păcatele tale!” Şi, iată, oarecare din cărturari au zis întru sine: „Acesta huleşte”. Şi, văzând Iisus gândurile lor, a zis: „Pentru ce cugetaţi cele viclene întru inimile voastre? Că ce este mai lesne a zice: Iartă-ţi-se păcatele tale sau a zice: Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, scoală-te! a zis El slăbănogului, ia-ţi patul tău şi te du în casa ta!” Şi, sculându-se, şi-a luat patul lui şi s-a dus la casa lui. Iar noroadele, văzând aceasta, se mirau şi slăveau pe Dumnezeu, Care a dat putere ca aceasta oamenilor.” (Matei 9, 1-8)

“Şi intrând Iisus în Capernaum, s-a apropiat de Dânsul un sutaş, rugându-L pe El şi zicând: Doamne, robul meu zace în casă bolnav, cumplit chinuindu-se! Şi a zis Iisus lui: „Eu, venind, îl voi tămădui pe dânsul”. Iar sutaşul, răspunzând, a zis: „Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va tămădui robul meu, că şi eu sunt om sub stăpânire, având sub sine-mi slujitori; şi zic acestuia: Mergi! şi merge; şi altuia: Vino! şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta! şi face”. Iar Iisus, auzind aceasta, S-a minunat şi a zis celor ce veneau după Dânsul: „Amin grăiesc vouă: nici în Israel n-am aflat atâta credinţă. Şi grăiesc vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi se vor odihni cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov întru Împărăţia Cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi goniţi întru întunericul cel mai din afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor”. Şi a zis Iisus sutaşului: „Mergi! Şi, cum ai crezut, fie ţie”. Şi s-a tămăduit robul lui întru acel ceas.” (Matei 8, 5-13)

"Zis-a Domnul: „Luminătorul trupului este ochiul. Deci de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat, iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tau va fi întunecat. Deci dacă lumina care este întru tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult va fi? Nimeni nu poate sluji la doi…

“În vremea aceea, umblând Iisus pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi: pe Simon, ce se numeşte Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncându-şi mreaja în mare, că erau pescari. Şi a zis lor: „Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de oameni!” Iar ei, îndată lăsându-şi mrejele, au mers după Dânsul. Şi, de acolo, mai înainte mergând, au văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov al lui Zevedei şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedei, tatăl lor, cârpindu-şi mrejele lor; şi i-a chemat pe dânşii. Iar ei, îndată lăsând corabia şi pe Zevedei, tatăl lor, au mers după Dânsul. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în adunările lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa din popor (Matei 4, 18-23).

Despre cum trebuie să-L mărturisim și să-L iubim pe Hristos “Zis-a Domnul învățăceilor Săi: “Tot cela ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu pe dânsul înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cela ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de…

Și, dacă s-a împlinit ziua Praznicului a cincizeci de zile, erau toţi Apostolii împreună, adunaţi la un loc. Şi s-a făcut fără de veste, din cer, sunet ca de o suflare de vifor ce vine repede; şi a umplut toată casa unde şedeau. Şi li s-au arătat lor limbi împărţite, ca de foc; şi au șezut pe fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duh Sfânt şi au început a grăi într-alte limbi, precum le da lor Duhul a grăi. Şi erau în lerusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici dintru tot neamul ce este sub cer. Şi, făcându-se glasul acela, s-au adunat mulţimi şi s-au tulburat, căci îi auzea fiecare pe ei grăind în limba sa.

În vremea aceea, ridicând Iisus ochii Săi la cer, a zis: „Părinte, a venit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine. Precum ai dat Lui stăpânire a tot trupul, ca tot ce ai dat Lui să le dea lor viaţă veşnică. Şi aceasta este viaţa cea veşnică: să Te cunoască pe Tine, Unul Adevăratul Dumnezeu, şi pe Care L-ai trimis, pe Iisus Hristos. Eu Te-am proslăvit pe Tine pe pământ. Lucrul am săvârşit, care ai dat Mie ca să-l fac. Şi acum Mă proslăveşte Tu, Părinte, la Tine Însuţi cu slava care am avut la Tine mai înainte, până a nu fi lumea. Arătat-am Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Mie i-ai dat pe ei. Şi cuvântul Tău au păzit. Acum au cunoscut că toate câte ai dat Mie de la Tine sunt.