“Şi îndată a silit Iisus pe învăţăceii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, până când va slobozi popoarele. Şi, slobozind popoarele, S-a suit în munte singur, ca să Se roage; şi, făcându-se seară, era singur acolo. lar corabia era în mijlocul mării, învăluindu-se în valuri, că era potrivnic vântul. Iar în a patra strajă din noapte a mers la dânşii Iisus, umblând pe mare. Şi văzându-L pe El învăţăceii umblând pe mare, s-au tulburat, zicând că nălucă este şi, de frică, au strigat. Iar Iisus îndată a grăit lor: „Cutezaţi! Eu sunt; nu vă temeți” Iară răspunzând Petru a zis Lui: „Doamne, de eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe apă”. Iar El a zis: „Vino!“ Şi, ieşind Petru din corabie, umbla pe apă ca să vină la Iisus. Dar, văzând vânt tare, s-a temut şi, începând a se afunda, a strigat, zicând: „Doamne, mântuieşte-mă!” Şi îndată, tinzând Iisus mâna, l-a apucat pe el, zicându-i: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Şi, intrând ei în corabie, a stătut vântul. Iară cei care erau în corabie, venind, s-au închinat Lui, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu eşti!” Şi, trecând, au venit în pământul Ghenizaretului.” (Matei 14, 22-24)

“În vremea aceea a văzut Iisus popor mult şi I s-a făcut milă de el şi a tămăduit pe bolnavi. Iar făcându-se seară, au venit la Dânsul ucenicii Lui, zicând: „Locul este pustiu şi vremea iată a trecut; slobozeşte norodul ca să se ducă prin sate să-şi cumpere bucate totuşi”. Iar Iisus le-a zis lor: „Nu trebuie să meargă; daţi-le voi să mănânce”. Iar ei au zis Lui: „N-avem aici fără numai cinci pâini şi doi peşti”. Şi le-a zis: „Aduceţi-le pe ele aici la Mine”. Şi a poruncit norodului să şadă pe iarbă şi, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi căutând la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, noroadeIor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat rămăşiţele de fărâmături douăsprezece coşuri pline. Iar cei care mâncaseră erau bărbaţi ca la cinci mii, afară de femei şi de copii. Şi îndată a silit Iisus pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, până ce va slobozi noroadele.” (Matei 14, 14-22)

“În vremea aceea, trecând Iisus de acolo, au mers după Dânsul doi orbi, strigând şi grăind: „Miluieşte-ne pe noi, Fiul lui David!” iar după ce a mers în casă, au venit la Dânsul orbii şi le-a grăit lor Iisus: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?” Grăit-au Lui: „Da, Doamne!” Atunci S-a atins de ochii lor, grăind: După credinţa voastră fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Şi le-a poruncit lor Iisus, grăind: „Vedeţi, nimenea să nu ştie!” Iar ei, ieşind, L-au vestit pe Dânsul în tot pământul acela. Iar plecând ei, iată, au adus la Dânsul pe un om mut îndrăcit! Şi, fiind scos demonul, a grăit mutul. Şi s-au mirat noroadele, grăind că niciodată nu s-a arătat aşa ceva în Israel! Iar fariseii grăiau: „Cu domnul dracilor scoate pe draci”. Şi străbătea Iisus prin toate satele şi oraşele, învăţând în soboarele lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa din norod.” (Matei 9, 27-35)

“În vremea aceea, intrând Iisus în corabie, a trecut şi a venit în cetatea Sa. Şi, iată, au adus Lui pe un slăbănog care zăcea în pat. Şi, văzând Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Iartă-ţi-se ţie păcatele tale!” Şi, iată, oarecare din cărturari au zis întru sine: „Acesta huleşte”. Şi, văzând Iisus gândurile lor, a zis: „Pentru ce cugetaţi cele viclene întru inimile voastre? Că ce este mai lesne a zice: Iartă-ţi-se păcatele tale sau a zice: Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, scoală-te! a zis El slăbănogului, ia-ţi patul tău şi te du în casa ta!” Şi, sculându-se, şi-a luat patul lui şi s-a dus la casa lui. Iar noroadele, văzând aceasta, se mirau şi slăveau pe Dumnezeu, Care a dat putere ca aceasta oamenilor.” (Matei 9, 1-8)