Meditație la Apostolul din Duminica a VI-a după Paști
Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei.Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi, şi striga: “Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Cel Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors, şi a zis duhului: “În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela. Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor. I-au dat pe mâna dregătorilor şi au zis: “Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sunt nişte iudei, care vestesc nişte obiceiuri, pe care noi, Romanii nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.” Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, şi au poruncit să-i bată cu nuiele. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru, şi le-a băgat picioarele în butuci. Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile, şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia. Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia, şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit. Dar Pavel a strigat cu glas tare: “Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici.” Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru, şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila, i-a scos afară, şi le-a zis: “Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: “Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu. (Faptele Apostolilor 16, 16-34)
Cele mai multe duhuri necurate, prefăcute, viclene şi ispititoare îţi ies în cale mai ales atunci când mergi la locul de rugăciune, la locul de înfrânare, de post, de reculegere şi meditaţie. Diavolul ştie că noi avem cea mai mare nevoie de împrospătarea puterii noastre în lupta cu ispitele lui dinăuntrul nostru şi dinafara noastră. Şi pentru a ne opri din mersul nostru spre locurile unde putem primi această împrospătare, el pune în calea noastră tot felul de piedici şi scoate în faţa noastră tot felul de oameni ai lui.
Toată lupta vrăjmaşului nostru sufletesc este să ne abată din acest drum. Iar dacă nu ne poate nici opri, înainte de a pleca şi nu ne poate nici abate, după ce am pornit, atunci el caută măcar să ne tulbure duhul, să ne împrăştie gândurile, să ne strice pacea adâncirii în rugăciune şi meditaţie, pentru ca noi să nu ne alegem cu nimic, sau cu cât mai puţin folos din acest ceas al rugăciunii şi din acest timp al meditaţiei noastre.
Aşa a făcut Satana totdeauna, atât cu Domnul nostru, în timpul rugăciunii, al postului şi al meditaţiei Sale în pustie, cât şi cu toţi urmaşii Domnului nostru, până astăzi.
Fraţii şi surorile mele, ştiu că şi voi aţi avut şi aveţi cele mai multe piedici din partea lui Satana, tocmai în vremea când trebuie să mergeţi la biserică ori la adunare. Când sunteţi pregătiţi să mergeţi la rugăciune, la ascultarea Cuvântului, la meditaţie, la înfrânare, la facerea binelui…
Atunci îţi iese înainte vreo roabă a lui Satana sau vreun rob al lui, văzut sau nevăzut, pentru a te opri sau a te încurca, sau măcar a te necăji, cum a făcut şi cu Sfântul Pavel.
Ispita – slujnica lui Satana, sau păcatul – sluga lui, poate să vină sub diferite forme, mai văzute sau ascunse, mai făcute sau mai prefăcute, mai dure sau mai fine – după cum este starea ta duhovnicească.
Dacă eşti un suflet mai începător, un ucenic mai nou, un duh mai slab, ispitele sunt mai grosolane şi mai directe. Dar dacă eşti un suflet încercat, un ucenic ales, un duh puternic, ispitele lui Satana sunt foarte şirete, foarte bine pregătite, foarte bine ascunse – de aceea sunt foarte primejdioase.
Faţă de cei lumeşti, diavolul n-are nevoie să se prefacă prea mult. Li se înfăţişează aşa cum e el, negru, urât şi murdar, cum este păcatul pe care li-l îmbie.
Dar faţă de cei duhovniceşti, diavolul se preface în înger de lumină şi vine cu cele mai atrăgătoare mijloace, care par biblice, adevărate şi folositoare Evangheliei.
Fraţii şi surorile mele, fiţi cu foarte multă luare aminte la oricine vă iese înainte, când voi vă veţi pregăti de rugăciune, de adunare sau de biserică! De cele mai multe ori, acesta este un duh trimis de Satana ca să vă oprească, să vă încurce, să vă întoarcă, să vă tulbure.
Nu vă lăsaţi împiedicaţi de ameninţările lui! Nu vă lăsaţi abătuţi din drum de chemările lui! Nu vă lăsaţi încântaţi de laudele lui! Nu vă tulburaţi sau necăjiţi de insultele şi hulele lui! Fie-vă hotărârea nestrămutată, fie-vă paşii neabătuţi, fie-vă sufletul tare şi gândul netulburat!
Mergeţi la rugăciune, orice v-ar opri. Mergeţi la biserică, oricine v-ar împiedica. Mergeţi la adunare, orice s-ar ivi să nu vă lase. Şi mergeţi înainte spre împlinirea gândului şi îndemnului pe care l-aţi pus pentru Domnul, oricâţi ispititori v-ar pune în cale duhul cel rău.
Domnul vă va da biruinţa în lupta cu ei. Iar sufletul vostru cu atât va fi mai răsplătit de Dumnezeu, cu cât a fost mai greu încurcat de Satana.
Hristos – Puterea Apostoliei, vol. 1
Traian Dorz
