Câteva învățături din Evanghelia din ziua de Paşti.
„Iar câţi l-au primit pe El, le-a dat lor dreptul să se facă fiii lui Dumnezeu”.
Cât de măreață este Evanghelia din ziua de Paști. „La început era Cuvântul”… Dar cât de puțini sunt acei care pricep înțelesul ei cel adânc. Evanghelia din ziua de Paști stă alături cu evanghelia facerii lumii, din capul Bibliei: „la început a făcut Dumnezeu cerul și pământul”. Căci în ambele este vorba despre facerea lumii. În cea dintâi e vorba despre facerea lumii celei văzute. Iar în a doua – în evanghelia din ziua de Paști – este vorba despre facerea din nou a lumii celei sufletești pe care o stricase păcatul lui Adam. Pentru omenirea cea căzută în păcat și pieire, „s-a făcut trup Cuvântul lui Dumnezeu”, adică a luat chip de om, Isus, Fiul lui Dumnezeu. Și s-a coborât la noi, a suferit pentru noi, s-a răstignit și a murit pentru noi, și – prin jertfa aceasta – ne-a redat iarăși lui Dumnezeu, ne-a împăcat iarăși cu Dumnezeu, dându-ne iarăși dreptul de a fi și a ne numi copiii Lui. Coborându-se la noi, Fiul lui Dumnezeu ne-a lăsat lumina, ne-a lăsat darul, ne-a lăsat adevărul, ne-a lăsat viața. Dar aceasta este încă numai istoria mântuirii noastre. Este numai ceea ce a făcut Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Mântuirea înseamnă să intri în această istorie. Înseamnă să răspunzi și tu la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine. Iar bunul Dumnezeu n-a cerut de la noi prea mult. Căci a știut El că noi suntem așa de slabi și săraci. De la noi, bunul Dumnezeu a cerut și cere un singur lucru: să-L primim pe Fiul Său. Să primim ceea ce ne-a adus El: lumina, darul, adevărul, viața. În acest înțeles spune Evanghelia din ziua de Paști: „Și câți l-au primit pe El, le-a dat dreptul să se facă copiii lui Dumnezeu”. Ce mult spunătoare sunt aceste cuvinte. Fiul lui Dumnezeu ne-a repus din nou în dreptul și moștenirea de a fi iarăși copiii lui Dumnezeu, din care drept ne scosese păcatul lui Adam. Dar în dreptul acesta – spune Evanghelia – vor intra numai cei care L-au primit pe El.
Dragă cititorule! Nu uita, începutul și sfârșitul mântuirii tale și a mele stă în cuvintele din Evanghelia de la Paști: „și câți l-au primit pe El”… A apuca mântuirea înseamnă să fii și tu între acești „câțiva”. Înseamnă să-L primești și tu pe Hristos ca pe un mântuitor al tău, care s-a răstignit pentru tine, a suferit pentru tine, a murit și a înviat pentru tine, pentru ca să-ți dea și ție putere și dar să „mori față de lume și față de păcat” (Romani cap. 6) și să înviezi la o viață nouă cu El. Și să trăiești o viață nouă cu El, ca un copilaș al lui Dumnezeu. Cât de puțini sunt încă acești „câțiva”! Cât de puțini sunt copiii lui Dumnezeu!Isus a venit în lume cu „lumina aceea adevărată”. Dar Evanghelia de la Paști ne spune că lumea pe Dânsul nu L-a cunoscut și nu L-a primit. Așa a fost atunci și așa e şi azi. Lumea urăşte şi azi lumina cea adevărată”. Îi place lumii un Paşte cu lumină multă, dar lumea nu poate suferi „lumina cea adevărată” care vădește faptele. Când slobozi lumina Evangheliei peste scăderile omului, se supără.
Iar osânda aceasta este – și azi ca și pe vremea când a venit Isus – căci lumina a venit în lume, dar oamenii iubiră mai mult întunericul decât lumina pentru că faptele lor sunt rele. Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină”. (Ioan 3, 19-21) Cei cari L-au primit pe Fiul lui Dumnezeu sunt fiii Luminii. Iubesc lumina și urăsc întunericul. Și câți L-au primit pe Domnul – zice Evanghelia – le-a dat lor dreptul să se facă fii ai lui Dumnezeu. Dar această primire ne-a dat nouă nu numai dreptul, ci și puterea să ne facem copii ai lui Dumnezeu. A-L primi cu adevărat pe Mântuitorul înseamnă a primi dar și putere. Înseamnă a primi darul de biruitor. Din mormântul Învierii, Domnul Isus a înviat ca Biruitor. Și tuturor celor ce-L primesc pe Dânsul, El le dă darul de biruitori asupra patimilor și păcatelor. A spune în Tatăl nostru că ești un fiu al lui Dumnezeu e foarte ușor. Dar acest lucru trebuie să se și vadă în viața și faptele tale. Semnul copiilor lui Dumnezeu e tocmai biruința. Câtă vreme păcatul te biruie, câtă vreme apleci adevărul în fața minciunii, câtă vreme apleci Evanghelia în fața oamenilor, câtă vreme te dai la rând cu toate modele lumii – în zadar spui și crezi că ești un fiu al lui Dumnezeu.
Un copil al lui Dumnezeu este un luminător, un luptător și un biruitor. Dragă cititorule, de ziua Învierii, fă-ți tu singur socoata în ce măsură L-ai primit pe Fiul lui Dumnezeu? Cât loc I-ai făcut tu în casa ta, în inima ta, în vorbele tale și faptele tale?… Cât de mult te-ai răstignit și ai murit împreună cu El față de lume și față de păcat? Și cât de mult ai înviat împreună cu El la o viață nouă, ca o „făptură nouă”? În „bilanțul” acesta trebuie să-ți afli bucuria Învierii.*
Pr. Iosif Trifa
*Isus Biruitorul nr. 16 din 12 Aprilie 1936
