În şcoala Bibliei: aurul și argintul cuvântului biblic.
„Cuvintele Domnului, cuvinte curate; un argint lămurit şi curățit de 7 ori în cuptor” (Psalm 12, 6)
Ai aflat acest aur şi argint? Fă „bani mărunți” din el!
Spuneam în numărul trecut că Biblia e ca o mină de aur. Din ce sapi în ea, dai peste noi şi noi comori. Acest lucru îl cunosc toţi cei care citesc Biblia şi se ocupă cu ea. Îl cunosc şi eu din păţania mea. Eu am citit Biblia şi am studiat Biblia în trei răstimpuri din viaţa mea de până acum: ca student teolog, ca tânăr preot la ţară şi ca preot ostaş al Domnului şi vestitor al Oastei Domnului. Pe toate trei rândurile mi-am făcut sublinieri şi constat că ele se deosebesc mult. Ca teolog m-am oprit la anumite locuri din Biblie, ca preot tânăr la altele şi ca preot la Oaste, iarăşi la altele. Ca student teolog văd azi că săpătura mea în Biblie era tare slăbuţă. Trecusem cu ciocanul pe lângă bulgări întregi de aur. Ca preot la ţară, săpătura era mai bună, dar totuşi nu destul de adâncită. Ca preot la Oastea Domnului, săpătura e desigur mult mai adâncită, dar totuşi n-aş putea spune că e adâncită de tot, că aş fi aflat tot ce se poate afla în Biblie. Căci de ar trăi cineva sute de ani, tot n-ar putea spune că a aflat tot ce se poate afla în mina cea de comori nesfârşite a Bibliei. Am citit Biblia de o sută de ori – scrie un renumit vestitor al Evangheliei – şi din ce o citesc mai mult, aflu în ea noi şi noi comori duhovniceşti. Citirea şi adâncirea Bibliei merge mână în mână cu creşterea noastră cea duhovnicească. Din ce creşti în cele duhovniceşti, afli în Biblie comori pe care înainte nu le vedeai și nu le înțelegeai. Eu văd azi în Biblie bulgări de aur acolo unde mai înainte nu vedeam nimic. Şi de multe ori, citind azi Biblia îmi vine să mă mir cum am putut trece mai înainte pe lângă nişte locuri atât de scumpe de parcă aş fi fost orb. Pentru că n-aveam încă creştere duhovnicească să înțeleg unele locuri. Ferice de cel ce a aflat şi a intrat în mina cea plină de aur a Bibliei. Ferice de cel ce a dat peste aurul şi argintul cuvântului biblic. Dar o învățătură se ridică şi aici. Nu e destul să afli aurul şi argintul cuvântului biblic. Nu e destul să afli numai pentru tine aurul Bibliei. Ci acest aur trebuie să-l prefaci în „bani mărunți” pentru tine şi pentru alții. Eu pot avea un bulgăr mare de aur; dacă îl ţin încuiat în ladă, nu mi-e de nici un folos. Pot chiar şi să mor de foame lângă el. O comoară încuiată nu aduce nici un folos nici celui ce o are, nici altora. Aşa e şi cu aurul şi comoara Bibliei. Ai aflat aurul Bibliei? Fă bani mărunți din el! „Schimbă-l” în „bani mărunţi” de dragoste, de bunătate, de milă, de fapte bune, pentru ca toată lumea să vadă că tu ai aflat o comoară şi eşti un om „bogat”, care poţi ajuta şi pe alţii. Pentru ca toată lumea să vadă că tu nu sapi în zadar în mina Bibliei, nu citești în zadar în Biblie, ci scoți din ea „aur” și „argint” curat de care se folosește toată lumea.
Nu este un lucru mai urât ca banul pe care lăcomia îl ține încuiat în vreme ce lumea duce lipsă. Dintre toți banii, galbenii fac slujba cea mai slabă pentru că lăcomia totdeauna i-a tras din umblare și i-a încuiat prin lăzi. Să nu fie așa și cu aurul cuvântului biblic. Ci toți câți îl avem, să-l prefacem în „bani mărunți” de dragoste, milă, bunătate și ajutor pentru cei „săraci” și lipsiți de viața evanghelică. Banul cel mai bun e banul care umblă și se ajută oamenii cu el. Așa să fie și comoara Bibliei. Să o facem „umblătoare” pentru ca toți să se folosească din ea. Eu mă gândesc că de multe ori am trecut pe lângă cerșetorii de pe străzile Sibiului fără să-i miluiesc și eu cu ceva. Doream să-i ajut, dar nu puteam. De ce? Pentru că aveam numai bani mari de hârtie. N-aveam bani mărunți. Și astfel treceam oarecum rușinat pe lângă ei, fără să-i pot ajuta din pricina… banilor mari. Mă gândeam rușinat în mine că cei cu bani mărunți pot face mai mult decât mine, cu banii cei mari. Cu un galben în buzunar, poți trece pe lângă toți cerșetorii fără să-l ajuți pe niciunul. Așa e și cu aurul și argintul cuvântului biblic. El trebuie făcut „mărunt” pentru a ne putea ajuta cu el pe noi înșine mai întâi și apoi pe alți „săraci” și flămânzi de Evanghelie. Deci, frații mei, „bani mărunți” din aurul și argintul cuvântului biblic.*
Pr. Iosif Trifa
*Isus Biruitorul nr. 19 din 3 Mai 1936
