Mielul lui Dumnezeu

Mielul lui Dumnezeu… Ioan 1:36

Atâta minunată lumină şi binecuvântare a pus Harul lui Dumnezeu în condeiul apostolului Său Ioan. După atâta vreme suntem încă tot la cap. 1 al Evangheliei scrise de el, şi gânduri pline de tot mai mult farmec ne umplu inima… Pe calea cercetării noastre, din ce înaintăm spre El, o tot mai strălucitoare lumină ne învăluie. O, facă El ca să putem sta şi noi tot timpul ca El, pe munții dragostei şi sfințeniei! Fața noastră ar împrumuta atunci ceva din strălucirea Lui minunată – şi toţi oamenii ar pricepe că şi noi am fost cu El…

Isus – Mielul de jertfă

Există şi azi un străvechi obicei evreiesc care începe cu mii de ani înainte de Domnul Isus şi care a rămas până în zilele noastre. În seara Paştilor, tatăl evreu, înconjurat de toată familia sa, ia trei pâinişoare şi, punându-le în rând pe o masă, ia pâinea cea din mijloc şi o frânge. Iar după aceea o ascunde undeva în casă, îngropând-o în vreo pernă sau în vreun alt loc ascuns. După ce se beau trei pahare cu vin în amintirea ieşirii din Egipt, tatăl familiei aduce la lumină pâinea frântă în mijlocul unor cântece de mare veselie… Dar niciunul dintre evreii care nu-L cunosc pe Hristos nu ştiu nici azi ce înseamnă acest obicei la care ei țin cu sfințenie. O, dacă ei ar şti că pâinea din mijloc pe care ei o frâng Îl închipuie pe Domnul Isus, a doua Fiinţă a Dumnezeirii şi Cel din mijloc… Că frângerea pâinii închipuie frângerea trupului Său pe cruce în chinuri pentru păcatele noastre şi a lumii întregi… că ascunderea pâinii închipuie îngroparea Lui… că cele trei pahare sunt cele trei zile cât El a stat îngropat – şi că arătarea după aceea, în cântece de veselie, a pâinii de Paşti închipuie învierea Lui slăvită, pricina tuturor cântecelor noastre de bucurie… Ei fac însă toate aceste lucruri privitoare la El, pline de înţeles – dar din ele ei nu pot vedea şi nu pot înţelege nimic, din pricină că ei nu cred în El… După cum atâţia dintre cei ce îşi spun creştini nu ştiu şi nu înţeleg nimic din însemnătatea frumoasă şi plină de duioşie a slujbelor pe care le ascultă şi a cuvântului pe care îl aud: pentru că nu vor să creadă cu adevărat în El. Ce gânduri grele vor fi sfâşiat inima Domnului Isus când, în seara cinei, în mijlocul ucenicilor Săi, El va fi frânt-o pe cea din mijloc dintre cele trei pâinişoare obişnuite, în seara de Pesah… Şi în seara aceasta în care mii de părinţi din Israel făceau acest lucru în familiile lor, El singur ştia înţelesul mare şi dureros al acestui obicei. Frângând pâinea din mijloc care Îl închipuia pe El, Isus a spus: Acesta este Trupul Meu… Şi în clipa aceea va fi simțit adânca și usturătoarea ardere a cuielor şi cununii de spini… Dar dându-le să mănânce, inima i se va fi umplut de duioşie și ochii de lacrimi, ca ochii unei mame care moare dând copiilor ei ultima picătură din viața ei, ca să le-o scape pe a lor. Da, Isuse, toate Scripturile Vechiului şi Noului Testament Te arată pe Tine şi vorbesc despre Tine. Tu ai fost Mielul lui Dumnezeu care ai fost frânt pe cruce pentru păcatele noastre, pentru ca, luând vina noastră asupra Ta, noi să avem iertarea… Cât de mult ar trebui să Te iubim noi! De câte ori noi rupem dintr-o pâine sau bem dintr-un pahar, ar trebui să ne aducem aminte de jertfa Ta sfâşietoare şi gândul acesta să ne facă să prețuim tot mai mult marea ei răscumpărare, fără de care noi n-am fi putut vedea niciodată pe Dumnezeu…

Cerul deschis…

Ioan Botezătorul spune că atunci când L-a cunoscut pe Domnul Isus a văzut cerul deschis şi slava lui Dumnezeu… Ce gând slăvit! Cerul este deschis pentru tine, omule păcătos şi pierdut, şi slava Dumnezeului veşnic ți se descoperă numai când te întâlneşti cu Domnul Isus şi Îl cunoşti pe El. Cerul deschis… Era deschis pentru că ieşise Cineva pe uşa Lui… Era deschis pentru că Isus Mântuitorul venise din el şi se afla acum în lume, pentru a căuta şi mântui ceea ce era pierdut. Era deschis pentru că de acum avea să meargă să intre în el mai mulţi. Domnul Isus l-a deschis venind la noi şi El l-a ţinut apoi mereu deschis pentru ca să poată intra pe porțile lui toți acei care au vrut să-L urmeze pe El aici pe pământ. Pentru ca ei să fie împreună cu El şi acolo în Cer. Cerul deschis… Dragul meu, ştii tu cât de mult înseamnă asta? Că Tatăl ceresc şi-a trimis în lume pe Singurul Său Fiu ca să te caute şi să te mântuiască pe tine. Pentru păcatele tale a trebuit să moară El şi pentru neprihănirea ta a trebuit să învieze. Acum El e viu şi va fi viu în vecii vecilor. Mormântul s-a deschis nu pentru că El n-ar fi putut învia altfel, căci El putea să iasă şi fără să-l deschidă, dar l-a deschis pentru ca noi să putem intra în el ca Ioan şi ca Magdalena – şi să credem…

Şi cerul este deschis nu pentru că El n-ar fi putut ieşi şi intra în el fără să-l deschidă… Dar l-a deschis şi l-a lăsat mereu deschis pentru că noi n-am putea intra în el altfel. Cerul este deschis… Uşile lui nu s-au închis pentru tine nici într-o seară până acum. Au fost mereu deschise şi pentru tine ca şi tu să te întorci. Nu vrei să intri acum în el? Bagă de seamă. Va veni în curând o zi în care cerul se va închide pentru tine. El te cheamă de atâta vreme: „Vino”. Bagă de seamă şi vino acum pentru ca nu cumva atunci să ajungi prea târziu şi să găseşti poarta închisă. Tu spui că Hristos a înviat şi zici că Adevărat a înviat. Şi acesta este absolut şi întru totul adevărat. E de mare preț să cunoşti Adevărul, dar, dragul meu, să ştii că e groaznic să nu umbli în adevăr. E de mare preț să-L cunoşti pe Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu, dar e înspăimântător să nu umbli în El. E îngrozitor să nu ştii că Isus, Mielul lui Dumnezeu, a luat asupra Lui păcatele tale.*

Traian Dorz

*Isus Biruitorul nr. 13-14-15 din 15 Aprilie 1947