„Păzește-ți inima” (Proverbe 4:23)
Cine a fost vreodată la izvoarele și bazinele de apă din care se alimentează orașele, a văzut cu câtă grijă sunt ele păzite și îngrijite. Păzitori, clădiri închise cu lacăte sigure și uși de fier, totul apărat și asigurat, pentru ca nimeni să nu poată pătrunde înăuntru. Apoi, în timp de revoluții și războaie paza e și mai aspră, iar apa e cercetată cu grijă prin laboratoare, fiindcă oameni vrăjmași și criminali ar putea otrăvi sau pune microbi în izvoare și fântâni și atunci viața locuitorilor ar fi primejduită, bând din această apă.
Viața noastră cea sufletească încă e adăpată de apa unui „izvor“, de un bazin ascuns, de o „fântână”: aceasta e inima. Din ea curg ca dintr-un izvor toate faptele, vorbele și gândurile noastre. Dar dacă oamenii au atâta grijă să nu se „infecteze” izvoarele și fântânile cu apa pe care o beau, nu tot aceeași grijă o au și pentru „fântâna” inimii lor. La cei mai mulți, ușile „fântânii“ (inimii) sunt nepăzite și larg deschise pentru toate gunoaiele și murdăriile păcatelor. Ba chiar și ei înșiși aleargă fără nicio grijă prin locurile pe unde li se otrăvește „fântâna” și apele vieții (cârciumi, clăci lumești și deșănțate, ospețe, jocuri, chefuri etc.). Și când inima oamenilor se adapă din astfel de „ape“ otrăvite, ce poate să iasă din ea decât ceea ce a spus Mântuitorul: gândurile rele, preacurviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunea, hula, trufia, nebunia (Marcu 7:22).
Această „apă” murdară se revarsă azi ca un adevărat râu al morții. Diavolului i-a reușit să umple lumea de otrăvuri și otrăvitori care își fac netrebnica lor slujbă în tot timpul. De voiești să-ți păstrezi „fântâna” (inima) și apele vieții curate, trebuie să duci o luptă grozavă ca să te aperi și să scapi de otrăvurile și otrăvitorii lui Satan pe care-i întâlnești pe tot locul și la tot pasul (cărți și reviste murdare, cântece deșănțate, filme imorale, teatre păcătoase, jocuri idolatre și predicatori de-ai lui Baal, care nu se sfiesc să predice nerușinarea și păcătoșenia, până și în fața copiilor nevinovați).
Prin toate meșteșugirile, diavolul caută să-ți strecoare otrava drept la „izvor” în „fântână” – în inimă (să te convingă adică să primești fără nicio rezervă păcătuirea) – iar odată ce „izvorul“ a fost otrăvit – inima întinată – să-ți infecteze toată ființa și viața ta și să devii tu însuți un „izvor stricat”. De aceea niciodată nu-i prea obositor îndemnul: „Vegheați! (I Corinteni 16:13) Grijiți mereu de „izvoare“. „Păzește-ți inima mai mult ca orice, căci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4:23). Căci e scris: „Cei cu inima stricată sunt o urâciune înaintea Domnului” (Proverbe 11,20).
Viața ta este ceea ce este inima ta, fântâna ta. „Omul bun scoate lucruri bune din visteria inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui” (Matei 12,35).
Dragă cititorule, poate și fântâna vieții tale este o fântână otrăvită. Poate chiar tu însuți ai alergat cu nesocotință prin locurile pe unde se otrăvesc sufletele. Ia-ți seama, dragul meu. Viața ta e greu primejduită; închide îndată „ușile” fântânii pentru toți cei ce ți-au dat până acum otravă. Respinge sfaturile celor ce amestecă paiele cu grâul (Ieremia 23,28); și celor ce te îndeamnă la rău (Proverbe cap. 1). Părăsește prietenia celor lumești și păcătoși; piciorul tău să nu mai calce niciodată pragul în „căminul“ unde prezidează „domnul veacului acestuia“. Odată pentru totdeauna tu trebuie să închizi ușa păcatului. Altfel viața nu-ți va fi niciodată curată.
Acum la începutul postului e bine să știm că nu-i de ajuns să curățim gura fântânii (oprindu-ne de la anumite mâncări). Ci trebuie să mergem mai departe, curmând râul de la izvor. Trebuie curățat însuși izvorul și atunci totul va fi curat. Post înseamnă „secarea” păcatului și a răutăților. Iar asta nu ajunge cu oprirea de la mâncările de dulce, ci cu încetarea de a păcătui. Pentru aceasta, cheamă-L, dragul meu, pe Domnul Isus și El va curăți „fântâna” inimii și va vindeca apele vieții tale. El îți va da o inimă curată, clară, limpede cu care vei putea să vezi pe Dumnezeu (Matei 5,8).*
Ioan Marini
*Viața Creștină nr. 11 la 10 Martie 1940
