Sf. Ioan Evanghelistul era cel mai tânăr dintre apostoli. Născut în anul 10 după Hristos, în Galilea, este chemat de Domnul Iisus la o vârstă fragedă să-l urmeze. Avea doar 23 de ani când aude chemarea: Vino după Mine!
Temperamental și plin de zel, “fiul tunetului”, nu zăbovește, ci îndată lasă toate și Îl urmează pe Domnul, împreună cu fratele lui mai mare (Matei 4,22). Îți trebuie curaj să lași corabia, mrejele și pe tatăl tău și să apuci pe un drum nou. Cu alte cuvinte, să lași totul în urma ta, și să începi o viață nouă. Deși, decât să-ți irosești tinerețea cârpind la mreje…(Matei 4,21).
Ioan era cel mai tânăr dintre apostoli, și este chemat printre cei dintâi. A fost martor la Schimbarea la față (Matei 17,1), și-a odihnit capul pe pieptul Mântuitorului la Cina cea de Taină (Ioan 13,23), a fost în grădina Ghetsimani alături de Domnul când toți ceilalți dormeau (Matei 26,37), l-a urmat pe Domnul în curtea marelui preot (Ioan 18,15), însoțindu-L pe Iisus chiar până pe Golgota (Ioan 19,26). Este singurul dintre apostoli care îl însoțește pe Domnul până pe cea mai înaltă culme, culmea Golgotei, care este și va rămâne până la sfârșitul veacurilor zenitul vieții duhovnicești de atins: renunțarea la tine de dragul celuilalt, fiind gata să-ți îmbrățișezi chiar dușmanii (Luca 23,34).
A ales să Îl urmeze pe Domnul de tânăr…și așa familia lui a căpătat un alt destin. Fratele lui, Iacov avea să fie primul mucenic dintre Apostoli (Fapte 12,2), mama lui, Salomeea avea să devină sfântă mironosiță (Ioan 24,1), iar el – “ucenicul pe care îl iubea Iisus”. Despre tatăl lui nu mai știm nimic, drept dovadă că unii se desprind greu de mrejele lumii.
Nu își semnează opera ci spune că este ucenicul pe care-l iubea Iisus; și asta de cinci ori.
Poate avem tendința să ne întrebăm: De ce îl iubea Iisus pe cel mai tânăr dintre Apostoli? Întrebarea e retorică și greșită. Dacă întrebi un chirurg de ce operează s-ar putea să se simtă jignit. Hristos Domnul, care este dovada dragostei Tatălui pentru noi (Ioan 3,16; I Ioan 3,1) tocmai pentru asta a venit în lume. Nu a venit să ne vorbească despre dragoste, ci să ne arate Dragostea. Total, deplin, fără rețineri. Nu teorie, ci fapte. Nu emoții, ci stări și trăiri “care la inima omului nu s-au suit”(1 Cor. 2,9). Domnul îl iubea pe Ioan cum iubea pe ceilalți ucenici și la fel cum iubește pe orice tânăr. Totuși apostolul Ioan, deși știa că Iisus i-a iubit pe toți ucenicii, până la capăt (Ioan 13,1), simțea că Domnul îl iubește pe el în mod personal, de aceea simte să se repete parcă obsesiv. Și asta nu e deloc lucru puțin. Într-o lume a incertitudinilor, când te îndoiești uneori chiar de dragostea celor din casa ta, să simți, să recunoști, să repeți ca un copil că Domnul te iubește, e mare lucru. Ar trebui să ne aducem aminte în fiecare zi, mereu și mereu, de această certitudine.
În ce ne privește pe noi important rămâne nu faptul că Domnul iubește pe orice suflet, pentru că asta e limpede ca lumina zilei, ci răspunsul nostru la dragostea lui Dumnezeu. Atâta timp cât noi rămânem indiferenți dragostei lui Dumnezeu, destinul vieții noastre rămâne unul de cârpaci de mreje.
Viata ucenicului iubit nu ne confirmă faptul că Domnul iubea pe Ioan, ci că cel mai tânăr dintre ucenici l-a iubit pe Domnul. Tăcut, dar mai grăitor ca orice predică. Și știm că Domnul îi confirmă dragostea prin faptul că îi încredințează în grija lui ce avea mai drag: pe însăși Maica Sa (Ioan 19,27).
În ultimul capitol al evangheliei după Ioan, apostolul Petru, credem noi bine intenționat, se întreba: “Dar cu acesta (ucenicul Ioan) ce va fi?”. Într-o astfel de ispită cădem și noi adesea. Când toate în jurul tău te provoacă să te întrebi: cu toate acestea ce va fi?, sau ce va aduce ziua de mâine?, dar cu lumea ce va fi? sau cum va arăta viitorul copiilor noștri?, peste toate aceste semne de întrebare care nu te privesc direct, rămâne aceeași chemare: Ce-ți pasă ție de toate acestea? Tu, vino după Mine!
Apostolul Ioan, la o vârstă fragedă, nu ezită să dea răspunsul care avea să dea sens vieții lui. Singurul. “Și îndată a lăsat toate și a mers după El” (Matei 4,22).
Pentru că “vreau ca el să rămână până voi veni Eu” (Ioan 21,23), spune Domnul. Și într-adevăr apostolul Ioan rămâne până la venirea Domnului o pildă de tânăr hotărât, care ia deciziile potrivite încă de la o vârstă fragedă, rămânând credincios Domnului, indiferent de circumstanțe.
Personal dacă regret ceva, e faptul că la 23 de ani nu am fost mai harnic, mai hotărât, mai devotat în urmarea lui Hristos. Pentru că ce n-ai făcut la timpul potrivit, nu mai faci niciodată. Poate ai 16, 18 sau 23 de ani și nu știi pe ce să te focusezi în viață sau care-s lucrurile care fac într-adevăr diferența.
Nădăjduiesc ca, privind exemplul pilduitor al “ucenicului iubit”, să-ți aduci aminte și astăzi încă o dată că Domnul te iubește și pe tine la fel cum iubea pe Ioan, și să fii gata să dai și tu, chiar la o vârstă fragedă, răspunsul potrivit dragostei lui Dumnezeu. Și îndată, lăsând toate câte te mai țin, să mergi după El.
Bogdan Halip
Rezumat Articol – Video:
