1 Corinteni 8:6 ,,Totuşi, pentru noi, nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.“
Clarificând învățăturile cu privire la practicile păgâne ce se desfășurau în jurul noilor creștini în Corint, Apostolul Pavel propovăduiește unicitatea Dumnezeului pentru care trăim și prin care sunt toate lucrurile, ceea ce ne face să ne gândim: câte din activitățile noastre din viața de zi cu zi se învârt în jurul lui Dumnezeu?
În Evanghelia după Luca, capitolul 21 se deschide cu o văduvă săracă care își aduce toată bogăția, 2 bănuți, ca dar la Templu. În acel moment, Domnul Iisus spune: ,,Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalți, căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor, dar ea a aruncat, din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.” În zilele noastre, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu atât belșug încât parcă tot ce oferim material este din prisosul nostru, însă, când este necesar să petrecem timp cu Dumnezeu, nu îi oferim nici din prisosul timpului nostru.
Stabilim în viața noastră o rutină de a-L sluji pe Domnul doar în anumite intervale orare duminica, sau chiar în restul săptămânii, și uităm că urmarea Sa nu este doar unul dintre celelalte obiceiuri ale noastre, ci este întreaga noastră viață. Mintea noastră trebuie să se înalțe către stări sfinte nu numai în acele ore petrecute la o seară de cântare sau la o întâlnire cu frații. În timpul zilei, în timpul muncii noastre, privind la tot ce Domnul a creat, putem să-I aducem măcar în gând o mulțumire; căci prin El vedem frumusețea cerului dimineața, prin El am avut o izbândă la școală, la muncă, prin El am petrecut clipe minunate cu persoane pe care dragostea Sa ni le-a dat aproape.
Cum văduva săracă a putut renunța la orice își mai putea cumpăra cu cei doi bănuți pentru a-i dărui în slujba Domnului, trebuie să găsim plăcere în a dărui Domnului timpul pe care poate am fi vrut să-l folosim pentru propria plăcere sau chiar pentru aspirații pământești. Dacă așteptăm momentul potrivit, momentul mai liber, mai calm, mai lipsit de griji, pentru a lucra lui Dumnezeu, pentru a petrece timp cunoscându-L prin rugăciune și prin cercetarea Cuvântului, atunci s-ar putea să nu ajungem vreodată să îndeplinim acest gând. Trebuie să jertfim din ceea ce credem că este al nostru, pentru a ne apropia de El.
A trăi pentru Dumnezeu și prin Dumnezeu presupune nu numai să avem momente ale zilei dedicate Lui, ci înseamnă ca toate deciziile, toate convorbirile pe care le avem pe parcursul zilei să fie dictate de un comportament evlavios. Ni se întâmplă des ca, la finalul zilei, să realizăm că nu ne-am gândit aproape deloc dacă ceea ce am spus a fost chiar după voia Sa sau ne dăm seama că am uitat să mulțumim pentru că ne-am văzut o rugăciune îndeplinindu-se. Și chiar dacă par lucruri mărunte, o recunoștință adusă în gând sau meditația asupra modului cum să îndeplinești ceva în modul cel mai sfânt sunt lucruri care formează o trăire mai aproape de Dumnezeu.
Acestea fac ca slujirea Sa să nu fie un eveniment care are loc doar duminica sau o rutină de a îndeplini o lucrare duhovnicească la o oră fixă, pentru a ne lua grija de pe suflet că am făcut ceva pentru cele sufletești. Într-o lume în care zi de zi timpul nostru devine din ce în ce mai ocupat, a-ți învăța mintea să încorporeze gânduri duhovnicești în timpul activităților pământești este o cale de a-L avea pe Domnul în fiecare moment al vieții. De asemenea, însoțirea Domnului face totul mai ușor, aduce pace în clipele mai stresante și mulțumire în cele fericite, căci atunci când cugetăm înainte de a acționa, El ne călăuzește (Psalmul 73:23-24).
Dumnezeu nu trebuie închis în biserici și adunări și nici nu trebuie să se rezume la câte o oră dedicată Lui în zi. Trăirea cu El și prin El înseamnă că ne dictează modul cum alegem chiar și în cele pământești, modul cum ne raportăm la fiecare moment din viața noastră, fie de întristare, fie de bucurii, și modul cum alegem să ne folosim timpul nostru, pe care Dumnezeu ni l-a dat spre a-l întrebuința cum trebuie, căci este un dar, așa cum ne-a dat în dar belșugul material și sufletesc.
Dumnezeu să ne ajute ca în fiecare zi să ne aducem aminte că întâi de toate suntem ființe noi, schimbate pentru viața cu El, și că El își dorește să fie la dreapta noastră ca cel mai sfânt și bun Ajutor care ne-ar trebui pentru a putea face față fiecărei clipe din viață. Amin.
Miriam Irimia
