15 ianuarie 1942 Condamnarea fratelui Ioan Marini.
Datorită activității desfășurate pentru răspândirea Cuvântului Sfânt fratele Ioan Marini avea să fie arestat în repetate rânduri și condamnat pentru activitatea sa religioasă. În urma unei adunări desfășurată în satul natal, Săsciori, este făcută o reclamație de către preotul satului, iar fratele Ioan este trimis în fața Curții Marțiale de la Sibiu. Are loc un proces zguduitor, în prezența apărătorilor care erau frații din Oastea Domnului și a acuzatorilor, vechii colaboratori în frunte cu Nicolae Vonica. În verdictul judecătorilor, în urma unei lungi deliberări, se hotărăște condamnarea acestuia la 3 luni de închisoare. Pe toată perioada închisorii fratele Ioan Marini propovăduiește Evanghelia și multe suflete se întorc la Domnul Iisus. Frați din întreaga țară îl susțin în rugăciune, iar revista Familia Creștină, coordonată de fratele Traian Dorz, evocă martirajul său asemănător martirilor din primele veacuri de creștine. *
Jandarmii din Săsciori
Pe la sfârșitul lunii septembrie 1941, fratele Traian Dorz, venind în permisie de pe front, a putut să-i ofere fratelui Marini posibilitatea să plece pentru câteva zile la casa părintească din comuna Săsciori, în vederea unei odihne și recreeri, fiind obosit și suferind, cum îl cunoaștem. Deci venea de la Mizieș – Beiuș, unde își avea domiciliul, fiindcă lucra acolo la revista «Familia Creștină». Duminica dimineața a luat parte la slujba de la biserica din sat. Cum la Săsciori la data aceea se afla o adunare a Oastei bine închegată (dar considerată de unii „trifistă“), după-amiază, ostașii și alți consăteni au făcut o adunare la iarbă verde, sub un nuc umbros aflat în zăvoiul râului Sebeș. Bucuroși că-l pot avea în mijlocul lor pe fratele învățător, întemeietorul adunării din Săsciori. Întrucât n-a fost o întâlnire programată anterior, ci una spontană, neoficială, ca la o discuție între consăteni, n-a fost nevoie de nicio autorizație din partea autorităților locale. Dar, pentru că preotul paroh fusese admonestat de către superiorii săi de la Protopopiat și de la Mitropolia din Sibiu după caterisirea Părintelui Iosif Trifa că la Săsciori se țin adunări „trifiste“, parohul, spre a-și lua măsuri de precauție, s-a dus la șeful de post și i-a cerut acestuia „să-i sperie un pic pe ostași“, ca să nu mai facă adunări. Șeful de post i-a replicat însă că nu poate să facă acest lucru decât pe baza unei reclamații. Preotul, negândindu-se la urmări și crezând că e doar o simplă înțelegere între două persoane, s-a conformat și a depus reclamația. După două zile, învățătorul Marini primește o înștiințare să se prezinte la postul de jandarmi împreună cu vreo trei frați țărani din Săsciori. Li se iau declarații și li se aduce la cunoștință că sunt arestați. La Alba Iulia, a doua zi, li se dă drumul cu mențiunea că sunt dați în judecata Curții Marțiale Sibiu.
Trimiterea în judecata Curții Marțiale Sibiu
Era în ianuarie 1942. Așteptarea fraților de a fi chemați la judecată a fost curmată printr-o citație în care fratele Marini și cei trei frați erau înștiințați să se prezinte în fața Curții Marțiale din Sibiu pentru a fi judecați sub învinuirea de tulburare a ordinii publice prin organizarea de întruniri publice sub cerul liber și neautorizate. La Sibiu, ca și la Arad, Ioan Marini se prezintă în fața instanței cu un memoriu prin care își apără cauza pentru care urma să fie judecat. A ținut să se apere singur, refuzând oferta fraților din Sibiu pentru angajarea unui avocat.
Procesul la Curtea Marțială
Judecarea procesului a avut loc în ziua de 15 ianuarie 1942, iar dezbaterile au durat până la miezul nopții, astfel încât la dezbateri, pe lângă cei patru inculpați din sala de judecată, se mai afla și preotul Ioan Stoicuța din Săsciori, adus cu mandat, ca reclamant și acoperit acum de rușine în fața oamenilor din parohia sa. Sala era plină până la refuz de frați din toată țara și de lume venită din Sibiu ca să asiste la acest deosebit proces. Un număr mare de cetățeni din Săsciori au depus un memoriu pentru apărarea fratelui Marini și a celor trei. Murmurul din sala de judecată a încetat la apariția completului de judecată format din ofițeri superiori, care erau oameni în vârstă. Când oamenii legii s-au așezat la masa de judecată, asistența din sală, formată în majoritate din frații ostași, s-a așezat în bănci, cu sufletul la gură, așteptând desfășurarea dezbaterilor. Primul audiat a fost fratele Ioan Marini, care, după ce și-a depus memoriul la masa judecătorului, a răspuns la unele întrebări puse de către președinte. La întrebarea despre carieră și ocupație, fratele Marini a răspuns prompt. Audierea a durat mai bine de o oră, după care i s-a dat citire memoriului fratelui Ioan Marini. În continuare, s-a procedat la interogarea și judecarea celorlalți trei frați ostași, acceptându-se și citirea memoriului depus și semnat de un mare număr de săteni din comuna Săsciori întru apărarea pârâților, consăteni cu ei.
O martoră impresionează instanța
Un dialog cu totul deosebit a avut loc între președinte și o martoră, una din cele mai râvnitoare surori din adunarea Oastei din Săsciori, pe nume Ioana Roman (sora Oana Stanii), o femeie între două vârste. După ce i s-a cerut să presteze obișnuitul jurământ, președintele Curții a purtat cu aceasta următorul dialog:
Președintele: „Dumneata ai participat la acea adunare cu pricina, din Săsciori?“
Martora: „Da, am participat.“
Președintele: „Ai putea să ne spui, după apreciere, cam la ce număr se ridica mulțimea adunată în acel loc sub cerul liber? Martora: „Cred că erau în jur de o mie de suflete.“
Președintele: „Și cine a predicat mulțimii?“
Martora: „Învățătorul Ioan Marini și încă doi frați.“
Președintele: „Și ce a spus mulțimii învățătorul Ioan Marini?”
Martora: „Ca și altă dată, să se întoarcă oamenii la Dumnezeu, să fie buni, iubitori, cinstiți, credincioși și să respecte învățătura Bibliei și a Bisericii.“
Președintele: „Asta este doctrina și programul Oastei Domnului?“
Martora: „Da, așa am învățat.“
Președintele: „Ce rol are învățătorul Ioan Marini în cadrul Oastei Domnului?“
Martora: „Are rolul de îndrumător duhovnicesc, așa cum a fost și Părintele Iosif Trifa, care a înființat și condus Oastea Domnului, iar când se afla pe patul de moarte a încredințat această sarcină învățătorului Ioan Marini.“
Președintele: „Și dumneata ai predicat la acea adunare?“
Martora: „Nu, fiindcă noi, femeile, nu predicăm, numai ne rugăm.“
Președintele: „Și dumneata te-ai rugat?“
Martora: „Da, m-am rugat.“
Președintele: „Ai putea să ne demonstrezi aici să știm și noi cum te-ai rugat?“
Martora: „Da, pot.“
Președintele: „Poftim, te ascultăm.“
Martora a îngenuncheat în fața judecătorilor așa cum obișnuia în timpul adunărilor. S-a rugat câteva clipe liniștită, fără emoții, cu atâta duh și putere, încât a zguduit întreaga asistență din sală, care păstra o liniște totală și era foarte impresionată, pentru că așa ceva nu se mai întâmplase într-o sală de tribunal. Era adânc mișcat sufletește până și completul de judecată.
Preotul martor
Când martora a terminat rugăciunea și a spus „Amin“, președintele i-a mulțumit și a anunțat o pauză de câteva minute. A urmat apoi la audiere preotul Stoicuța din Săsciori, în calitate de reclamant.
Președintele: „Părinte, să ne spui pentru ce ai adus pe acești oameni în fața Curții Marțiale, fiindcă nu-i găsim cu nimic vinovați față de legile statului?“
Preotul, tremurând de frică, a dat vina pe jandarmii care le-au întocmit dosarul pe baza căruia se desfășura procesul.
Președintele: „Jandarmii au întocmit dosarul pe baza sesizării pe care ați făcut-o dumneavoastră. Vă mențineți declarația din dosar?”
Preotul: „Nu mi-o mai mențin. Vă rog să luați notă de acest lucru și să fie anulată.“
Atunci, președintele l-a întrebat din nou pe preotul Stoicuța ce fel de om este învățătorul Ioan Marini și ce părere are despre el.
Preotul: „Am cele mai bune păreri, iar când a deținut catedra de învățător în școala din comună, era cel mai bun dascăl din câți am cunoscut. În calitate de cetățean al comunei și de credincios al Bisericii, îl pot da ca exemplu bun în comună, întrucât în biserica noastră a predicat frumos oamenilor.“
Președintele, auzindu-i răspunsurile, a renunțat să-l mai interogheze pe preot. După modul în care au decurs audierile, părea că totul va fi în favoarea învinuiților și că aceștia puteau, până la urmă, să fie achitați.
Dar, în ultimul moment al dezbaterilor, în sala de judecată a apărut un delegat al Mitropoliei din Sibiu, în persoana preotului Nicolae Vonica, cel care a lucrat cu Marini și Dorz în redacția Părintelui Iosif Trifa și care acum – prin trădare – se afla la redacția gazetei «Lumina Satelor», organul de presă al Mitropoliei, ostilă Părintelui Iosif Trifa.
Mitropolitul Nicolae în mod intenționat l-a delegat pe preotul Vonica – poate contrar voinței acestuia, așa cum s-a văzut ulterior – ca să-și atace la comandă, în instanță, prietenul fratele. Când i s-a dat cuvântul lui Vonica în calitate de martor acuzării din partea Mitropoliei, pentru a-și mulțumi stăpânii s-a lansat într-o adevărată campanie de calomnii și acuzații gratuite la adresa lui Ioan Marini care, din boxă, îl privea cu multă milă și compătimire cum își chinuia ființa prin cuvântul său plin de venin. Pe de altă parte, Mitropolitul Nicolae Bălan, la reședința sa din strada Mitropoliei, își freca mâinile satisfăcut și, bazat pe prestația martorului său, își zicea în sinea sa: „In sfârșit, de acum vom scăpa de răzvrătitul Ioan Marini, urmașul lui Trifa cel caterisit de Biserică. Prin judecata Curții Marțiale va primi o condamnare de cel puțin 20 de ani temniță grea, așa încât vom avea apoi liniște și pace! “Era aproape de miezul nopții. Ședința s-a încheiat, iar judecătorii s-au retras pentru deliberare. După o grea așteptare, când unii frați aveau teama unei grele condamnări a fratelui Marini, știindu-se că mitropolitul Bălan, prin influențele sale, a intervenit pe lângă judecători, când au apărut judecătorii din camera de deliberare, asistența s-a ridicat în picioare și cu sufletul la gură aștepta verdictul. Președintele Curții dă citire actului de condamnare, care suna aşa:
Pentru tulburarea liniștii publice, precum și organizarea de întruniri sub cerul liber, ce primejduiesc ordinea în stat, de care inculpații se fac vinovați, conform art. 6 și 7 Decret Lege Nr. 230 / 1941, se pedepsește cu închisoare corecțională de la 3 luni la 10 ani. Astfel, inculpatul învățător Ioan Marini se condamnă la 3 luni închisoare, iar următorii, Mirion Vasile, Capătă Nicolae și Savu lon la câte 1 lună închisoare corecțională, cu executare în penitenciarul Sibiu Cu drept de apel de 15 zile, dată în Sibiu la 15 ian. 1942…
La Închisoarea Militară Sibiu
Ora douăsprezece din noapte. Judecătorii s-au retras. Publicul stă pe loc până ce gardienii îi iau sub escortă pe condamnați, pentru a-i conduce la Închisoarea Militară. Ajunși în stradă, mulțimea i-a condus pe frați până la poarta închisorii. Aici au avut loc despărțiri cu lacrimi și îmbrățișări, apoi mulțimea s-a risipit, fiecare la ale lui, iar cei condamnați au fost conduși la celulă. Iată ce povestește în continuare fratele Ioan Fulea din Sibiu: „Înainte de proces, am anunțat pe fratele Marini că vrem să angajăm un avocat ca apărător în instanță. Dar dânsul n-a fost de acord, spunând că noi avem ca apărător pe Iisus, întrucât cauza noastră e cauza Lui…
Rezumat din cartea Învățătorul Ioan Marini – o viață de apostol
*ODMedia
