Câți dintre noi îl invităm pe Hristos în familia noastră?
Luca 10:38-42: Pe când era pe drum cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Și o femeie numită Marta L-a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s-a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui. Marta era împărțită cu multă slujire; a venit repede la El și I-a zis: „Doamne, nu-Ți pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să mă ajute!” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, dar un singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”
Noi obișnuim să Îl chemăm pe Domnul la fiecare părtășie frățească și credem că El vine pe baza promisiunilor Lui: Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor. (Matei 18:20). Întrebările care se pun sunt: Câți dintre noi îl invităm pe Hristos în familia noastră? Câți dintre noi ne asigurăm că în fiecare zi El vine și rămâne în casa noastră?
Am citit despre o întâmplare din casa unor oameni credincioși în care se spunea că ori de câte ori se așeza masa ca să stea împreună, se punea și un scaun pe care nu stătea nimeni. Când a fost întrebată acea gospodină de ce pune un scaun în plus, a spus că acela este scaunul pentru Domnul Isus și că El este invitat de onoare la fiecare masă în familia lor.
Dragul meu, este Hristos invitat de onoare și în casa ta? Are El un loc special în casa ta, la masa ta, în inima ta?
Desigur, poate că mulți ne dorim asta… E un standard pe care majoritatea dintre noi îl aveam înainte de căsnicie, doar că ceva se pierde, ceva nu se întâmplă așa cum ne doream.
Din acest motiv apare o altă întrebare: Ce să facem și cum să facem ca să ne asigurăm că Hristos este în familia noastră și că nu stă undeva trist la ușă?
Prima condiție ca Domnul Isus să vină și să stea în casa noastră este ca El să fie chemat. Hristos nu este un spărgător de uși: El stă la ușă și bate, dacă aude cineva și deschide El va intra și va cina cu el. (Apocalipsa:3:20) Un alt verset spune: Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.” (Ioan; 14:23)
În versetul 38 din textul de la început, ni se arată că pe când mergea Isus cu ucenicii Săi, o femeie, Marta, L-a primit în casa ei. Acest gest presupune o invitație, o chemarea, o ușă deschisă, un scaun pregătit, o slujire. Mă gândesc că e posibil ca Mântuitorul să treacă și prin localitatea noastră și pe lângă casa noastră, ba chiar să aștepte și la ușa noastră, iar noi să fim foarte ocupați cu alte lucruri, cu alți oaspeți și să nu-L invităm.
”A bătut la ușa ta Cineva
Și n-a răspuns nimenea…
În tăcerea negrei nopți
Stă un om și plânge,
Fața Lui e numai răni,
Pieptu-i numai sânge…”. (C. Ioanid, A bătut la ușa ta cineva)
Așadar, repet, prima condiție ca Hristos să vină și să stea în casa noastră este să-L chemăm, să-L strigăm, să-i deschidem ușa și să Îi oferim scaunul cel mai important…
Cum e ușa ta? E închisă bine? Ești tare ocupat? Ești tare obosit?
E posibil ca toate astea să fie adevărate pentru noi, dar la fel de adevărat este că Hristos așteaptă la ușile noastre să fie invitat în casa noastră, să stea la masa noastră, în familia noastră. Cu câtă grija ne pregătim noi casele până în cel mai mic detaliu, când se anunță vizita unei persoane importante și dragi nouă? Cum ne străduim, câteodată insistăm, să vină în casa noastră persoane cu influență, publice, iar pe Hristos îl neglijăm, ba chiar Îl respingem… Să nu mai facem așa!
Nu-l lăsa să plece trist
Poate niciodată
Mâna Lui la ușa ta
N-are să mai bată. (C. Ioanid, A bătut la ușa ta cineva)
O altă condiție ca Hristos să vină și să stea în familia noastră este disponibilitatea de a sluji ca Marta.
Am putea fi ispitiți să spunem că totul e o poveste, că Domnul Isus nu are nevoie de slujirea noastră, că El nu stă la masa noastră și altele. Aș vrea să ne ducem cu gândul și cu inima la observația pe care o face Mântuitorul în evanghelia după Matei cap. 25:40: Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” Astăzi, atât în cercul larg, dar și în apropierea noastră, în familiile noastre este atâta nevoie de slujire în multe feluri.
Hristos vine și stă cu plăcere în familia unde atât soțul cât și soția, dar și copiii își știu bine responsabilitățile în casă, fiecare contribuie la împlinirea nevoilor celorlalți fiindcă așa ne învață Cuvântul lui Dumnezeu: Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios. (1 Timotei 5:8). Soția se întreabă cu ce poate ajuta pe soțul ei în lucrul lui. Soțul are grijă ca soției să îi fie mai ușor în treburile casnice și ajută, ba chiar o înlocuiește uneori pentru ca aceasta să își revină din prea multa oboseală. Părinții se întreabă, ce pot face pentru copiii lor. Copiii se întreabă, ce pot face pentru părinții lor. Acolo unde este Hristos, este iubire, este grijă de aproapele, este slujire din dragoste.
De asemenea, membrii unei familii care Îl au pe Hristos în viața lor, fac planuri pentru slujire și în afara familiei. Ei se întreabă mereu: În luna aceasta sau săptămâna aceasta pe cine ajutăm, pe cine vizităm, cu ce ne putem implica în biserică, în adunare, în comunitate? Nevoile sunt multe și diverse în apropierea noastră, rămâne ca noi să le observăm și să ne implicăm. Să nu uităm că orice gest făcut de familia noastră pentru „cei mai mici” de lângă noi e înregistrat ca fiind făcut pentru Domnul Isus. Este de dorit ca pe lângă multele obligații și activități din familiile noastre, să avem grija de a face un mic bine cuiva care are nevoie de: o vorbă bună, o pâine, o haină, un bănuț, ajutor într-o muncă grea etc. Doamne, ajută-ne să fim sensibili să vedem nevoile și să acționăm de dragul Tău!
Altă condiție ca Hristos să vină și să stea în familia noastră este plăcerea de a asculta de Cuvântul Lui, tot așa cum a făcut atunci Maria. Eliberată de orice grijă, s-a așezat la picioarele Lui și asculta cu mult interes cuvintele Mântuitorului. Hristos va veni și va sta în familia unde membrii familiei (soț, soție și copii) aleg să asculte de Cuvântul Sfânt. Uneori vor fi situații când doar „Maria” va sta la picioarele Domnului, ceilalți, „Marta”, fiind ocupați cu altceva (necesare și acelea), dar Hristos spune: Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, dar un singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua. (Luca 10:41-42).
În aceste situații, depinde de noi să prioritizăm tot ce este pe placul Domnului. Fiecare decizie, fiecare activitate, fiecare alegere trebuie să fie conform Cuvântului Sfânt. Hristos stă în casa noastră atât cât dăm întâietate principiilor din Cuvântul Lui în fiecare zi, când ascultăm de El. În predica de pe munte, Mântuitorul spune: Căutați mai întâi Împărăția și neprihănirea Lui si toate celelalte vin pe deasupra. ( Matei 6:33). Mă gândesc câtă înțelepciune poate fi în familia în care soțul are grijă mare ca în fiecare zi să citească din Biblie și să mediteze la voia Domnului. Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune. (Iosua 1:8) Câtă binecuvântare este când seara bărbatul casei împărtășește cele citite cu membrii familiei fiind un model pentru soție și copii ca și aceștia să iubească Legea Domnului.
Ce minunat este când și ceilalți citesc și vin cu întrebări, cu descoperiri, cu experiențe personale! Ce bucurie când Cuvântul citit schimbă vieți, schimbă caractere, schimbă destine, fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător.
Să nu uităm că este responsabilitatea noastră, a părinților, de a pune pe inima copiilor Legea Domnului: Şi poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi şi să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.(Deuteronom 6:6-7) Domnul să ne ajute să facem din aceasta o prioritate a familiei noastre, iar Hristos-Cuvântul să fie ascultat și respectat.
Mă gândesc, de asemenea, ce armonie și ce priveliște plăcută pentru Cerul întreg este atunci când soția împreună cu copiii și cu soțul ei cântă o cântare și se roagă fiecare pe rând după știința și putința fiecăruia, apoi se îmbrățișează ca semn al iubirii divine!
Cred din toată inima că într-o familie ca aceasta unde stă Hristos și unde El domnește, chiar dacă nu ai de toate, nu sunt bani îndeajuns, chiar dacă unii membri ai familiei au încă de crescut duhovnicește, acolo este o nădejde, este liniște și armonie.
Concluzie: Dacă vrem ca în familia noastră să fie Hristos, trebuie să-L chemăm, trebuie să fim gata de slujire, trebuie să iubim Cuvântul Lui cel sfânt. Astfel, familia noastră va crește și va fi plină de armonie, de pace, de iubire! Slăvit să fie Domnul nostru Isus Hristos, Mântuitorul nostru!
Costică și Mariana Leonte
