A trecut la Domnul fratele Ioan Marini
De sub greutatea celei mai adânci dureri care ne copleșește inima, vestim fraților noștri și tuturor celor care l-au cunoscut și iubit că fratele nostru IOAN MARINI, a plecat dintre noi, acasă la Domnul. Lucrarea sfântă a Oastei Domnului a dat o nouă jertfă! Această tainică și sfântă lucrare a lui Dumnezeu, născută și crescută din jertfă, prin jertfă și parcă numai pentru jertfă, a trebuit să aducă din nou pe altarul Evangheliei prețul nou, jertfa nouă a unuia din cei mai buni fii ai ei… A aceluia care purta printre noi cel mai frumos steag… Sfâșiați de această nouă și dureroasă rană, ne închinăm smeriți înaintea Tatălui Ceresc… și nu putem înțelege această nouă încercare decât gândindu-ne că numai El singur știe de ce își alege totdeauna ca jertfă, din turma Lui, pe cel mai frumos miel. E o adâncă, o cutremurătoare taină, în lucrarea Dragostei lui Dumnezeu, care a iubit atât de mult lumea încât pe singurul Său Fiu l-a dat ca jertfă pentru ea… și de atunci și până acum, cum El iubește tot atât de mult această lume, încât pe cei mai buni dintre fiii Lui îi aduce ca jertfă pentru ea… Pentru ca cei ce vor asculta chemarea lor și vor crede în El, să nu piară ci să aibă viața veșnică (Ioan 3, 16). În măsura în care un om s-a unit mai deplin cu Hristos și s-a asemănat mai mult cu El, în aceeași măsură a avut parte pe pământul acesta, de soarta Lui. Iar această soartă este totdeauna jertfa, mistuirea și sfâșierea de fiecare zi în slujba altora, pentru folosul altora, pentru ajutorarea altora… De la cel mai mic lucru: viața, până la cel mai mare: moartea. Gânduri pline de durere, dar și pline de lumină ne umplu sufletul lângă acest nou și scump mormânt al Oastei… Pe altarul Evangheliei Tale, o, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, Oastea Ta a adus ca jertfă tot ceea ce a avut mai ales, mai bun și mai drag în ea. Începând cu Părintele Iosif și până azi, mieii cei mai blânzi și mai de preț ai turmei Tale, au căzut jertfiți… Și de aceea știm că jertfa noastră, ca jertfa lui Abel, a fost bine primită înaintea Ta… Tu i-ai chemat, Tu i-ai ales, Tu i-ai jertfit. Ai Tăi erau: Și fiindcă Tu poți face orice vrei cu ceea ce este al Tău – deși doar Tu poți măsura durerea adâncă ce ne-a sfâșiat-ne smerim în fața înțelepciunii și dragostei Tale, până la țărână din care ne-ai creat. Facă-se, Tată, facă-se deplin voia Ta. Și binecuvântând sfântul Tău nume, Te rugăm ajută-ne să putem crede chiar și în aceste grele clipe că toate lucrează împreună spre binele celor ce Te iubesc. Să privim la sfârșitul minunat al felului de viețuire pe care l-a dus alesul nostru frate, alesul Tău copil și să-i urmăm și noi pilda… Pilda lui… luminoasa urmă a vieții lui printre noi, plină de sfințenie, de îndrăzneală și de credință. Și să credem, Doamne, să credem adânc, că o lucrare în care se nasc astfel de suflete mari, nu poate fi decât lucrarea Ta… Că o lucrare care ți-a adus și îți aduce astfel de jertfe nu poate să ajungă decât la biruință. O. fratele nostru n-a murit. Nu mor niciodată oamenii care trăiesc și se jertfesc așa cum a trăit și s-a jertfit el. El trăiește și va trăi mereu, prin lucrarea care a făcut-o între noi, prin duhul și puterea lui, care s-a revărsat și a rămas peste această lucrare cerească.
Chiar când e sfărâmat altarul,
Focul nu se stânge,
Chiar când e zdrobită harfa,
Coarda încă plânge…
Frate Marini, fratele nostru… Calfă credincioasă a neuitatului nostru Neemia, te duci de-acum și tu să te odihnești de multele osteneli și zbuciumări de aici din lumea aceasta, lângă Domnul Isus Mântuitorul tău, pe care L-ai iubit mai mult decât pe alții, mai mult de cât pe ai tăi, mai mult de cât pe tine. Și lângă părintele Iosif cu care te-ai asemănat atât de mult și în viață și în moarte. Și după aceia. Te duci, ca să mărești cu încă unul, ceata celor care ni s-au dus și ne așteaptă Acolo. In cerurile Lui – și în sufletele noastre, Domnul Isus te-a așezat pe veșnicie în locul care este printre cele mai scumpe. Odihnește în pace scumpul și dragul nostru frate. N-am uitat și nu vom uita niciodată ceea ce ne-ai spus Și la revedere frate Marini, la revedere pe curând…*
Traian Dorz
*Isus Biruitorul nr. 5-6 din 15 Februarie 1947
