Și vîntul șoptește, - și norii zîmbesc, și zarea lucește, - și razele cresc, și frunzele cîntă, - și zorii doresc, și noaptea suspină: -Isus, Te iubesc! Dar vîntul înceată - și noaptea s-a stins, și zarea surîde, - și raza s-a-ncins, și frunza suspină, - și totu-i învins de taina iubirii, -Isus necuprins! Și iarăși grădina se uscă de jar, și inima arde de singură iar, și umbra-mi rămîne lipită de zid, și ușa tot singur, -Isus, mi-o deschid! Coboară-mi, lumină, din zorii tîrzii, deschide-Ți spre mine cărări aurii să-mi umple cuprinsul cu dragi simfonii e ceasul, e clipa, -Isuse, să vii!
Traian Dorz
