Ioan Neagu – Pechea
Fratele Ioan Neagu, zis și Jane, s-a născut în anul 1904, din părinții Vasile și Mărioara, oameni simpli și săraci din comuna Pechea, județul Galați. N-a putut învăța decât 4 clase primare. S-a căsătorit în 1924 cu Ioana Ivașcu. A iubit din tinerețe pe Domnul, luând parte la corul bisericesc. Prin anul 1924, toamna, într-o duminică, preotul a anunțat în biserică sosirea mai multor foi «Lumina Satelor» din Sibiu, scrise de Părintele Iosif Trifa, și a îndemnat poporul să aboneze foaia și să se înscrie în Oastea Domnului. Printre primii înscriși a fost fratele Ioan Neagu. Setea și foamea lui sufletească îl făceau să fie tot mai plin de râvnă. S-a predat Domnului împreună cu câțiva dintre consătenii lui, începând adunările Oastei în biserică, dar spre toamnă și iarnă, nemaiputând să se adune acolo, au căutat să facă adunări prin case…
Cum cei mai mulți din familiile lor erau nehotărâți pentru Domnul, neprimindu-i nicăieri și alungându-i de pretutindeni, ei au dus ani de mari lupte și greutăți, căci satul era plin de vin și băuturi, iar ei, luptând împotriva acestora, aveau nespus de mult de suferit. Până când și soția fratelui Jan și părinții lui erau contra Oastei, strigând după frați că sunt sectari și rătăciți. Că n-au voie să citească Biblia. Că ei vor să strice obiceiurile și datinile strămoșești…
În anul 1925, soția fratelui Ene Zaharia s-a predat și ea Domnului. Aceasta a fost o mare bucurie, fiindcă acum erau măcar doi soți credincioși, în casa cărora puteau să facă adunări. Micul număr de 6-7 frați din Pechea de atunci începură adunările cu regularitate. Deși aveau lupte grele cu lumea din jurul lor, ei nu încetau lupta și mărturisirea, atât la biserică și adunare, cât și oriunde aveau prilej de a-i chema pe toți sătenii lor la Domnul.
În anul 1927 s-a predat Domnului alt frate, anume Ion Toia, apoi fratele Tache Grădinaru și alții. Acești trei frați: Neagu, Toia și Grădinaru, au început să aducă multe foi și cărți de la Sibiu – și să facă o mare lucrare de răspândire a Evangheliei atât în Pechea, cât și prin alte sate apropiate și depărtate. Aceste foi și cărți au adus apoi multe sute și mii de oameni la Domnul. Astfel că Lucrarea Oastei Domnului căpăta tot mai mare răspândire și putere.
În anul 1933, Oastea Domnului din Pechea ajunsese un număr mare și frumos. Atunci și-au procurat steagu Oastei, cu care apoi, în fruntea lor, mergeau la adunări prin satele vecine și, începând de la Rusaliile anului 1934, chiar și la Sibiu, la marile adunări ce se țineau acolo. Un mare ajutor le-a dat Domnul prin preoții lor credincioși care îi sprijineau.
În anul 1935, o dată cu conflictul de la Sibiu și cu ivirea altor lucrări potrivnice, cum au fost cele de la Maglavit, Tudor Vladimirescu și Vlad Țepeș, Oastea Domnului din Pechea a avut și ea mari lupte și frământări cu cei care s-au lăsat atrași de acestea. Unul dintre frații care au luptat atunci mai hotărât pentru păstrarea învățăturii sănătoase a fost fratele Ioan Neagu. Datorită statorniciei lui, Lucrarea Domnului creștea mereu în număr și în putere. Purtarea lui înțelegătoare, plină de bunătate și vrednicie evanghelică, i-a atras pe mulți la Domnul. Acum după ce el a plecat în răsplata veșnică, mulți frați și surori își amintesc cu lacrimi cât bine le-a făcut el. Cuvântul lui despre Domnul era limpede și luminos și i-a adus pe mulți la mântuire. Învățăturile sale frumoase și drepte cu privire la căsătorie au făcut ca multe familii să se închege temeinic pe Evanghelie. Lucrarea lui de ajutorare a săracilor ori a bolnavilor a făcut mult bine multora. Și, la fel, purtarea sa față de cei slabi în credință i-a trezit și i-a întărit pe mulți.
Multe necazuri a avut și în familia sa cu soția și cu copiii cei mai mari – dar, prin dragostea și răbdarea lui, pe rând, au fost aduși cu toții la Domnul. Iar acum, după plecarea lui în veșnicie, cu lacrimi Îi mulțumesc toți Domnului că le-a dat un soț și un părinte atât de înțelept, de bun și de credincios.
În anul marilor încercări, 1959, împreună cu alți mulți frați lucrători cunoscuți, din Pechea și din țară, a fost luat și dus și el la închisoare. Acolo a fost de mare ajutor și întărire celorlalți frați, mărturisind pe Domnul cu toată puterea și îndrăzneala până și anchetatorilor săi.
Odată, un chinuitor al lui, gras, îl luă în bătaie de joc, hulindu-L pe Dumnezeu și bătându-se cu palma pe stomacul mare, i-a zis fratele Ioan:
– Iată, dumnezeul meu ăsta e, stomacul!
– Da, i-a răspuns fratele – scrie și Biblia despre acest dumnezeu al dumneavoastră.
– Unde scrie? a zis el. Și i-a adus o Biblie, să-i arate.
Fratele Jane a deschis la Filipeni 3, 18-20 și i-a citit: „V-am spus de multe ori și vă mai spun și acum … ” etc. Chinuitorul a luat Biblia, a aruncat-o și l-a trimis îndată în celula lui.
Închis împreună cu mulți alți frați, a făcut și el atunci aproape patru ani de temniță pentru activitatea sa misionară în cadrul Oastei Domnului, fiind supus la multe chinuiri și la grele munci, în urma cărora s-a îmbolnăvit de o boală de care nu s-a mai vindecat.
La un an după eliberarea sa, în anul 1964, a fost supus la o grea operație din care i se trase moartea… Dar în tot timpul bolii sale, atât acasă, cât și la spital, a arătat o mare putere de răbdare și credință, suportând toate durerile trupești într-o mare liniște sufletească. Toți cei care l-au văzut și auzit atunci păstrează neuitată amintirea despre marea lui încredere în Domnul și bucurie că va merge la El.
În ultimele zile spunea că vede o mare lumină, apoi o mulțime de porumbei zburând… Auzea mereu coruri și cântări cerești. El zicea că vin frații – și se bucura nespus de mult. A trecut la Domnul în ziua de 10 martie 1964,* într-o zi frumoasă de primăvară. L-au petrecut, la priveghere și înmormântare, frații din Pechea și din multe alte părți, de până departe.
Adunarea din Pechea și încă multe altele prin care a umblat și a propovăduit el îl socotesc ca pe un înaintaș sfânt și ca pe un părinte sufletesc a cărui viață și luptă a adus multă slavă pentru Domnul și mult bine multor suflete recunoscătoare.
Astăzi toată familia lui, soția și cei șapte copii ai lor, au devenit cu toții credincioși și vrednici urmași ai tatălui lor.
Adunarea de la Pechea este una dintre cele mai mari din țară, iar Lucrarea Oastei Domnului merge acolo din biruință în biruință. Astfel Domnul Dumnezeul înaintașilor noştri binecuvântează tot mai fericit munca și lupta lor cu roade tot mai multe și mai frumoase. Amin.**
Slăvit să fie Domnul!
Traian Dorz
*Fericiții noștri înaintași.
**Se consideră data de 8 martie 1964 dată a trecerii în veșnicie, și 10 martie zi de înmormântare.
