Patriarhul Isaac
Isaac a fost unul dintre patriarhii poporului Israel. A fost fiul lui Avraam, născut la bătrânețe, făgăduit încă de mai înainte de Dumnezeu (Geneza 17:19) și prin care va continua Dumnezeu lucrarea pe care a început-o cu tatăl său, făgăduindu-i că îl va scoate din neamul lui și îl va binecuvânta cu un popor mare, ca prin urmașii lor să fie binecuvântate toate popoarele pământului (Geneza 26:3-5).
Născut într-o familie credincioasă Domnului, Isaac a primit o învățătură aleasă de la tatăl său. Când Dumnezeu a cerut lui Avraam să aducă jertfă pe fiul său (Geneza 22:2), Isaac a urcat pe munte să se închine Domnului alături de tatăl său, cărându-și altarul pe care urma să fie așezat (Geneza 22:6). Când l-a întrebat pe tatăl său unde este mielul pentru arderea de tot, părintele său a răspuns: „Dumnezeu Însuși va purta de grijă de arderea de tot”, și au mers înainte.
Poate că atunci Isaac și-a dat seama că se cere jertfa lui și, totuși, a rămas atât de blând și liniștit și a mers înainte în ascultare, deși el era doar un copil. Și-a lăsat cu totul soarta în mâinile tatălui său, dar indirect în mâna Domnului.
Oare cum a fost până atunci copilăria lui Isaac? Cum l-a învățat tatăl său, Avraam, despre Dumnezeu? Cum era rugăciunea lor? Cum L-a văzut pe Dumnezeu în viața tatălui său, încât atunci când a fost urcat pe altar, a fost atât de liniștit? Felul în care îi vorbea Avraam despre Domnul l-a făcut pe Isaac să nu se îngrijoreze de ce o să se întâmple și Domnul i-a dat pacea.
Pentru Isaac s-a cerut o jertfă. A fost încercarea credinței lui Avraam, dar și a fiului său. Domnul Iisus pe Golgota a dat cea mai mare jertfă de pretutindeni pentru răscumpărarea noastră. Apoi, ca să ajungă Cuvântul sfânt până la noi, au fost nevoie de jertfele părinților noștri.
La rândul nostru, ne cere și nouă Domnul un preț pentru El: poate o jertfă, poate lepădare de un obicei rău, poate vrea de la noi anii tinereții sau poate are nevoie de însăși viața noastră. De multe ori avem și noi îngrijorări și temeri în lupta de a-L urma pe Domnul, pentru că nu știm prin ce va trebui să trecem și ce ni se va cere. Și uităm să-I cerem ajutorul și să-I încredințăm Lui tinerețea și viitorul nostru. Avraam l-a liniștit pe fiul său când a spus: „Domnul va purta de grijă”, și chiar așa a fost. (Geneza 22:14)
Isaac a continuat să se încreadă în Dumnezeu. Când trebuia să se căsătorească, el a lăsat totul în grija lui Dumnezeu, care i-a descoperit-o prin Eliazar pe Rebeca. Isaac nu a alergat el, nu a căutat, ci s-a rugat (Geneza 24:63). Nu s-a frământat trecând prin pasul acesta și nici nu s-a îndoit de Dumnezeul lui. Pentru că văzuse puterea lui Dumnezeu încă din copilărie, Domnul l-a binecuvântat cu o soție credincioasă, pentru că a ascultat.
Domnul a văzut credința lui Avraam și nu l-a lăsat să-l jertfească pe Isaac și l-a binecuvântat pe Isaac, pentru credința și ascultarea lor, din neam în neam (Geneza 22:17-18). Dumnezeu îi binecuvântează pe toți copiii Lui care sunt credincioși (Matei 5:12) și care își încredințează soarta în mâna Domnului, ca apoi să fie gata pentru orice se va cere de la ei.
“Cântați acum, în ziua bucuriei
în dragoste prin har să vă-ntăriți,
ca-n ziua încercării prin credință
și prin nădejde toți să biruiți!
Cântați, cântați… dar voi și-n bucurie
de jertfă gata, oricând, să fiți
căci chiar de nu va trebui adusă
răsplata ei în Cer o s-o primiți!”
Fr. Traian Dorz
Isaac avea o vârstă fragedă când a fost pregătit să fie adus jertfă pentru Dumnezeu. Și el s-a încrezut în Domnul, și Dumnezeu a fost cu el.
Drag suflet tânăr care ai pornit să-L urmezi pe Domnul, poate și pe tine te cuprinde îndoiala în lupta pentru mântuire și nu știi ce să faci. Poate neliniștea din lumea aceasta te face să-ți pierzi nădejdea. Este Unul singur care te poate scăpa. Te încrezi tu cu adevărat și pe deplin în Acela care îți poate da pacea?
Daniel Rusu
