Fiecare copil care se naște, crescând are planuri, dorințe de viitor. Își imaginează viața într-un anumit fel. Apoi apar primele responsabilități, iar totul capătă alt sens. Și, cu fiecare an care trece, acestea se înmulțesc. Astfel, copilul de cândva, este pregătit pentru viață.
Întocmai în felul acesta a crescut și Iosif. Totul s-a schimbat,însă în momentul în care a fost vândut de frații săi și a ajuns în Egipt. Lucrând în casa lui Potifar ajunge în fața ispitei, în mometul în care soția acestuia pune ochii pe el și-l provoacă la păcat. Iosif însă fuge.
Fiecare tânăr ajunge la fel ca Iosif, ispitit. Apare pofta care aprinde gândul și promite plăcere. Și asta se poate întâmpla atât de ușor. E plină lumea și internetul de imagini murdare și pornografie. Accesul e neîngrădit, confidențialitatea asigurată și atât de tentant.
Și atunci, la nivel de gând apar altenativele – fug de păcat sau spre el..
Când este pusă în discuție curvia sau păcatele de natură sexuală, Biblia este clară. Celelalte ispite sunt biruite prin luptă, cumpătare, răbdare, însă acest lucru are o singură soluție. Ruperea din rădăcină, stăvilirea gândului, a poftei. Omorâți mădularele vostre care sunt pe pământ, complet, definitiv. Orice compromis sau ezitare duce la păcat, păcatul devine patimă, iar patima robește și stăpănește pe cel prins de ea. Otrava tot otravă este, indiferent de cantitate.
Iosif a biruit. Departe de familia lui, în timp primește răsplata credincioșiei sale. Ajunge prim-ministrul lui faraon după ce petrece ani buni în închisoare. Uită trădările și durerile trecutului și rodește în Egipt. Iosif, este până la urmă un arhetip al Domnului Iisus și arată spre El.
Dumnezeu cinstește pe cei care-L cinstesc, iar binecuvântările Lui se revarsă asupra acelora care-L ascultă, păzind cuvântul Lui. Dragostea noastră față de Domnul se arată cel mai clar prin aceea că urâm păcatul. Și cu cât îl iubim pe El mai mult cu atât tot ce e rău, murdar este urât mai mult. Cum suntem noi în fața acestui cuvânt? Sa ne cercetăm!
O, apără-ţi ochii de-a morţii săgeţi,
o, apără-ţi ochii cu orişice preţ,
fereşte-i de-otrava privirii şerpeşti,
o, ochii ai grijă mereu să-ţi fereşti.
Ispita îţi caută întâi ochii tăi,
prin ei să-ţi trimită în suflet văpăi,
prin ei să te-atragă spre patimi fireşti,
o, ochii ai grijă mereu să-ţi fereşti.
Cât ochii ţi-s limpezi, ţi-e sufletul sfânt
– să mergi totdeauna cu ochii-n pământ.
Îţi pierzi curăţia când alţi ochi priveşti,
o, ochii ai grijă mereu să-ţi fereşti.
…Doar ochii iubirii de mamă şi soţ
priveşte-i întruna, sărută-i cât poţi.
Aceştia sunt ochii ce-n veci să-i iubeşti,
de ei să ai grijă să nu ţi-i fereşti.
-Traian Dorz-
David Rusu
