Singurul care ne poate readuce familia la starea fericită pentru care a fost creată este Iisus Hristos. Cu Hristos în familie, zbuciumul nostru se va transforma în liniște și pace, plânsul în cântare, nesupunerea în slujire iubitoare, dragostea firească, plină de egoism în jertfă sfințitoare.
Cuvântul lui Dumnezeu își deschide paginile cu o nuntă, cea dintâi, sfințită de Însăși Mâna Creatorului. Ea are loc în cadrul celest al Edenului, între cei doi primi oameni, Adam și Eva, prin care Dumnezeu își desăvârșește creația și prin care instituie,în lume, familia. În această lumină, familia devine mai mult decât o instituție umană confirmată printr-un act social, cel al căsătoriei civile, așa cum o definește societatea de azi. Ea ni se dezvăluie biblic ca plan dumnezeiesc de însoțire a bărbatului cu femeia, ce are ca scop împlinirea conjugală și propășirea pentru viața aceasta și mântuirea în ceea ce privește viața viitoare: „Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ” ( Geneza 1,28). După ce Dumnezeu Tatăl încheie lucrarea creației și încredințează familiei întregul pământ, apreciază întregul tablou al facerii ca fiind deasupra tuturor lucrărilor precedente: „Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune.” (Geneza 1,31).
Căderea în păcat a pervertit însă nu numai relația dintre om și Dumnezeu ci și pe cea dintre membrii familiei. Sentința rostită împotriva bărbatului și femeii în urma neascultării afectează: relația personală cu Creatorul, relația omului cu natura și relația unuia cu celălalt. Omul este izgonit din grădina Edenului, pământul pe care trebuia să îl stăpânească ajunge să dea spini și pălămidă, nașterea devine dureroasă, relația dintre soți înfruntă conducerea abuzivă și sfidarea în loc de supunere.
Destinul familiei are însă o scăpare. În Iisus Hristos care a venit să restaureze nu doar relația dintre noi și Dumnezeu la nivel personal, ci toate aspectele vieții noastre. În afara lui Hristos, viața de familie devine un chin, o luptă dureroasă amplificată de galeriile feminismului, ale dezvoltării personale, o corvoadă ce pare, deseori, imposibil de dus până la capăt. Dar atunci când Dumnezeu a pedepsit căderea în păcat a omului, avea în plan și Jertfa de răscumpărare a Fiului Său și posibilitatea omului de a recupera starea edenică de la început.
Epistola Sfântului Apostol Pavel către Efeseni subliniază nivelurile la care Jertfa Domnului Iisus și credința în aceasta, aduce reconcilierea:
- Primul: cel personal, între om și Dumnezeu: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți)”. (Efeseni 2,4)
- Al doilea: între entități, neamuri, indivizi diferiți: „Dar acum, în Hristos Iisus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea…” (Efeseni 2, 13-14).
- Al treilea: în cadrul familiei. Subliniind încă o dată importanța relației conjugale din cadrul familiei, relație fundamentală în viața omului, Sfântul Apostol Pavel descrie Jertfa Domnului Iisus pentru Biserica Sa ca model suprem de iubire si ascultare: „ Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului, căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este capul bisericii, El, Mântuitorul trupului.” (Efeseni 5,22) și „ Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea” ( Efeseni 5,25). Mai departe, în Hristos relația dintre părinți și copii devine una de ascultare și îndrumare: „ Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept.(…) Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului” (Efeseni 6,1 și 6,4).
Singurul care ne poate readuce familia la starea fericită pentru care a fost creată este Iisus Hristos. Cu Hristos în familie, zbuciumul nostru se va transforma în liniște și pace, plânsul în cântare, nesupunerea în slujire iubitoare, dragostea firească, plină de egoism în jertfă sfințitoare. Înțelegerea tainei căsniciei și trăirea ei deplină rezidă în unirea profundă între noi și Hristos.
Părintele Iosif Trifa întărește acest aspect: „temelia unei familii fericite este Mântuitorul Iisus Hristos, Cuvântul Său, rugăciunea și dragostea Lui. Viața celor doi trebuie trăită în Cuvântul Său și în duhul Evangheliei Lui.” ( Dreptarul învățăturii sănătoase, Despre familie și copii).
Așadar, familia este instituită de Dumnezeu, reglementată prin poruncile Lui, dar binecuvântată și împlinită prin Domnul nostru Iisus Hristos!
Anca Popa
