Azi când anul vechi Isuse, de la noi se duce iară
și când anul nou așteaptă mâine-n prag să ne răsară,
ca de-atâtea ori și-acuma, în genunchi cu umilire
noi Ți-aducem printre lacrimi rugăciuni de mulțumire.
… Mulțumire că și-n anul ce se duce, Tu Isuse
ne-ai adus îmbelșugarea bucuriilor nespuse
și ne-ai ocrotit viața cu puterea Mâinii Tale
să putem urca spinoasa, dar slăvita Crucii cale
mulțumire că pe umeri ne-ai pus dulcea Ta durere
să putem simți duioasa Mâinii Tale mângâiere,
c-ai făcut mereu să trecem văi de moarte și tristețe
să putem slăvi pe urmă Slava Sfintei Tale Fețe…
Mulțumiri și pentru-acele lacrimi grele și amare
care ne-au făcut mai dulce și mai scumpă-a Ta cântare,
mulțumiri și pentru umbra de necaz și de urgia
care ne-a făcut pe urmă mai gustată bucuria
și că ne-ai lăsat pe-o clipă în a lumii joasă pleavă
numai ca să poți pe urmă să ne nalți spre culmi de slavă,
c-ai lăsat să ne lovească palme grele de-ncercare
tocmai ca să poți pe urmă cu-a Ta dulce alinare
să ne schimbi îndurerarea în slăvită sărbătoare
și să răsplătești puțina noastră umbră de răbdare
cu belșug de fericire și de binecuvântare
noaptea pătimirii noastre s-o faci zi de sărbătoare.
O, și-acum Isuse Doamne pentru anul care vine
calda noastră rugăciune o-ndreptăm smeriți spre Tine
să-ntărești dorința noastră de-a rămâne pân-la moarte
purtători ai Vieții Bune, mai departe, mai departe,
să călcăm mereu pe urma urmei Tale-nsângerate
fericiți fiind atuncea când răbdăm pentru dreptate.
Iar dacă mărturisirea dragostei și Jertfei Tale
ar aduce vieții noastre alte suferinți pe cale,
Te rugăm atunci în fața feței noastre zbuciumate
să răsai pe-o clipă slava răsplătirii minunate.
Că-i de-ajuns din strălucirea bucuriei ei o rază
pe noptarea suferinței și durerii să ne cază
ca nădejdea să ne nalțe, să ne poarte, să ne crească
peste orice-mpotrivire și cruzime omenească.
Doamne, sântem slabi și greul doborâ-ne-ar și ne-ar frânge
pâlpâirea vieții noastre într-o clipă ni s-ar stânge
dacă Mâna Ta cea bună, dacă grija-Ți iubitoare
n-ar veghea asupra noastră cu o zilnică-ndurare.
De aceea necurmate rugăciuni nălțăm spre Tine
și de-a mulțumirii lacrimi inimile noastre-s pline
căci în ajutorul nostru Te chemăm ân orice vreme,
când de ziua viitoare inima mereu se teme.
Dincolo de ușa-nchisă a clipitei viitoare
numai Singur Tu o Doamne, a cunoaște ești în stare
numai Tu, căci numai Ție viitorul se arată
de aceea ni Te cere, Doamne, azi ființa toată
că-n atâtea mii de lipsuri și-n atâtea trebuințe
Tu ești unica-mpăcare a ântregilor dorințe,
Tu în ziuași ân anul și-n viața care vine,
dăruiește-ni-Te nouă să putem trăi prin Tine.
Ne fii Mamă și Prieten, și Nădejde și Lumină.
Fiecare suflet care doar cu Tine se alină
să fii hrană, băutură și putere liniștită,
fiecăruia în foame și în sete și-n ispită.
Tu să fii neprihănirea și sfințirea luminoasă
dragostei adânci ce luptă să-Ți rămână credincioasă.
Zilnic sufletul ni-l scaldă în a cerurilor ape
să-l simțim în orice seară lângă Tine, mai aproape.
Dă-ne inimii adânca și curata părtășie
cu mulțimea celor care Te iubesc în curăție,
fă-ne tot mai blânzi, mai darnici, mai cu milă de oricine,
schimbă-ne mereu o Doamne, pân-vom semăna cu Tine.
Numai astfel liniștită poate inima s-aștepte
Viitorul cu răsplata Judecății Tale drepte,
numai astfel cu-mpăcare poate inima să vină
către noul an cu zâmbet de încredere senină…
Căci când astfel toată viațazi și noapte-ar fi trăită
orișicare-ar fi din urmă, orișicare-i fericită!
Traian Dorz
(Poezie publicată în forma originală Familia Creștină nr. 1 din 1942 pg.1)
