„Să fie lumină!” – a zis Dumnezeu la facerea lumii.
Această lumină n-a fost numai a soarelui, ci a fost şi lumina sufletului; a fost lumina care l-a luminat pe Adam, omul cel dintâi. Aceasta era o lumină curată şi desăvârșită. Întuneric nu se afla în ea. Dar, din greșeala din grădina Edenului, întunericul s-a amestecat cu lumina, binele cu răul – şi, pe urmă, întunericul a biruit lumina. Întuneric mare s-a făcut iar peste tot pământul; un fioros întuneric sufletesc.
Pr. Iosif Trifa – Mai lângă Domnul meu
Domnul Iisus a venit pe pământ și a spus „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”. Iată scopul venirii Lui. Lumina „curată şi desăvârșită” pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu Creatorul, atunci când a spus „Să fie…!”, a fost întinată de toate greșelile pe care omul le-a înfăptuit. Tocmai de aceea a fost nevoie să se coboare Fiul, să ne arate încă o dată Lumina cea adevărată, Lumina Vieții.
Omul nu este o făptură a întunericului, căci nimic nu poate fi bine împlinit în absența luminii. Pe măsură ce se apropie iarna, iar noaptea se lungește, oamenii simt instinctiv nevoia de a alunga întunericul: își împodobesc casele cu luminițe, luminează străzile. Aceasta este, însă, o lumină a ochilor, o lumină exterioară, trecătoare, care risipește doar întunericul nopții, nu și pe cel al sufletului. Adevărata lumină, cea adusă de Hristos, pătrunde dincolo de simțuri și se așază în adâncul ființei, luminând mintea și curățind voința celui atins de ea.
Când a coborât Iisus jos între noi, s-a făcut o lumină în lume precum se luminează pământul când răsare soarele într-o dimineață fără nori. Cei dintâi care au primit această lumină au fost păstorii și magii, apoi ucenicii și toți cei care au fost martori la minunile și cuvântările Sale.
După ce le-a arătat ucenicilor modul adevărat de viețuire, a spus către dânșii: „Voi sunteți lumina lumii”. Aceasta era misiunea lor: să răspândească prin lume și prin istorie această minunată Lumină Divină pe care au primit-o de la Învățătorul. Lumina primită de la El nu este un dar pasiv, ci o putere lucrătoare, chemată să străbată întunericul veacurilor, să lumineze conștiințe. Așa precum lumina se face văzută nu prin sine, ci prin ceea ce descoperă, tot astfel suntem și noi chemați la aceeași lucrare ca ucenicii: să reflectăm în lume și să facem cunoscută la cât mai mulți Lumina lui Hristos. „Căci aşa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’” (Fapte 13:48)
Miruna Ignat
