„Iisus le-a zis: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu știe unde merge. Câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S-a ascuns de ei.” (Ioan 12:35)
Într-una din zile, privind spre un acoperiș de țiglă ceramică, privirea mi-a rămas ațintită la un mic copăcel, care creștea prin acoperișul casei de țiglă! Acest lucru m-a impresionat și bucurat foarte mult! Ce minunată pildă de viață, de umblare și trăire ne poate da acest copac!
Sămânța din care el a ieșit, cel mai probabil a fost adusă de vânt, sau o pasăre a scăpat-o din ghiarele sau ciocul ei!
Ajungând în acel loc, căldura și umiditatea au făcut să scoată un colț spre viață! Prima lui întâlnire a fost cu lumina! Cea mai importantă și cea mai benefică i-a fost aceasta! Crescând ușor, ușor, direcția și forma lui prindea contur, iar direcția îi era dată de lumină! Când a ajuns să iasă afară la lumină, să se întâlnească cu razele soarelui, pe care le simțea mereu, dar nu le cunoscuse până atunci, abia atunci a început creșterea lui adevărată!
Experiența aceasta m-a dus cu gândul la modul de viață pe care orice creștin ar trebui să îl aibă! Mereu să urce spre Lumină!
Dar la fel de frumos este să fii la rândul tău ceea ce este Domnul pentru noi, adică o lumină pentru alții! Cuvântul lui Dumnezeu ne cere să fim lumină în lumea aceasta. “Voi sunteți sarea pământului și lumina lumii”(Matei 5:13)
Ce minunat este să fii o pildă de viață acolo unde te-a așezat Dumnezeu!
Să fii o lumină, după care ceilalți să se ghideze, să poată ajunge la Soare, la cel ce dă Căldura, Lumina și Viața! La Domnul Iisus!
-De ești la școală, fii o lumină între colegii tăi!
-De ești la muncă, fii o lumină între colegii de muncă!
-De ești în familie, fii o lumină în familie!
Lumina toți o văd! Toți o cunosc, toți îi știu puterea! Toți îi cunosc importanța! Doar că omul s-a învățat să trăiască și fără ea, să trăiască în întuneric! Viața unui astfel de om este o viață fără de culoare, uscată și fără esență!
Numai Lumina poate lumina, înnoi, poate da căldură și aduce viață! Numai Domnul Iisus poate da viață sufletului! Numai El poate lumina sufletul cuiva din întuneric! Căci El a adus lumina în lume! Căci El s-a dat Jerfă pentru păcatele și fărădelegile noastre!
Urcăm noi spre lumină? Suntem noi cu adevărat un vlăstar ce caută Lumina?
Iar dacă am aflat-o, o arătam și altora? Spunem și altora despre lumina? Suntem noi o lumină?
„Tu, care-ai aflat lumina fericitei căi,
zboară-n valurile lumii, scapă-ți frații tăi!
Nu lăsa să se-odihnească trupul tău nicicând,
spune-le de moartea care va veni curând…”
Traian Dorz
Teodor Cimpoi
