Skip to content Skip to footer

Scrisoare de pe front

Scrisoare de pe front

 

Şi, dragă frate, dac-o fi să nu mai pot a-ţi scrie

şi de-oi cădea în lupta grea pe câmp de bătălie,

să nu stai zile, săptămâni, plângând de întristare,

nu-ţi măcina credinţa ta în plâns şi nelucrare.

 

Ci pune mâna ta pe steag şi sabia ţi-o-ncinge,

e timpul lucrului cu spor şi-al jertfei pân-la sânge.

Şi dacă unul a căzut, mormântul lui să fie

nu locul sterpei închinări, ci pildă sfântă, vie.

 

Aşa, iubitul meu, precum îţi scriu în astă carte,

nimic nu te oprească-n drum de-a merge mai departe.

Din jertfa celor ce-au căzut, o nouă oaste-nvie,

şi-n cei puţini puteri vor fi, în şapte, ca-ntr-o mie.

 

Ca testament, eu nu vă las decât un singur Nume:

Iisus Hristos cel Răstignit ce L-am vestit prin lume.

Cuvântul Său curat şi sfânt să-l ţineţi cu-nfocare,

mai înălţat mărturisind a Sa răscumpărare.

 

Ioan Marini

Postează un comentariu