Așteptarea de cele mai multe ori înseamnă pregătire și protecție dacă știi să o vezi așa cum este ea. Înseamnă creștere în toate domeniile, un proces din care ar trebui să ieșim mai buni și mai aproape de Dumnezeu, având ochii deschiși. Orizontul nostru este limitat înainte de a intra în acest proces, de aceea chiar de la început noi încercăm să-L manipulăm pe Dumnezeu. Nu știm ce căutăm acolo, dar pe măsură ce timpul trece și El lucrează la inimile noastre, începem să distingem lucrarea Lui în noi și îi facem loc încet încet pentru a-și duce la îndeplinire planul. Frustrările apar din încercarea de a conduce procesul și de a face totul în felul nostru, dar când înțelegem că există Cineva care știe mai bine decât noi ce face, apare liniștea și pacea. Răbdarea nu apare ușor și nu se învață într-o zi, dar până la final ne protejează de regrete și dureri.
Așteptarea nu este în zadar, ci în tot ceea ce El face există un scop precis. Creșterea noastră va fi mereu unul dintre pilonii de bază ai așteptării. Și totuși, dacă observăm că batem pasul pe loc, că nu am crescut deloc în anii așteptării noastre, e nevoie să ne cercetăm și să acceptăm într-un final să-I dăm Lui controlul. Ce bine e când îl lăsăm pe El să ne crească și să ne ducă acolo unde trebuie să ajungem!
Dacă încă n-am învățat nicio lecție, când va veni din nou examenul, va trebui să procedăm diferit, să căutăm cea mai bună și înțeleaptă metodă de a rezolva lucrurile alergând la El și lăsându-L să ne îndrume viața. Nu se poate ajunge la o destinație nouă pe aceleași vechi căi. Dacă am înțeles că modul nostru de rezolvare nu e bun, să nu mai insistăm, ci să vedem ce ne spune Domnul despre modul Său.
Așteptarea e grea dacă ne concentrăm doar pe proces și nu pe destinație. Când vom înțelege direcția în care mergem, entuziasmul destinației va acoperi frica traseului. Vom putea privi altfel greutatea așteptării când vom înțelege rostul procesului și că Cel care ne conduce ne vrea de fapt binele cel mai măreț. O viață de regret că nu ne-am supus lui Dumnezeu și în această perioadă a vieții noastre va fi mai copleșitoare decât durerea așteptării. El ne protejează cu siguranță de ceva și vrea să ne facă cât mai asemenea Lui. Merită să-I mulțumim pentru acest lucru sau să începem să învățăm să o facem. De asemenea, să-I mulțumim și pentru tot ceea ce El lucrează în noi în această perioadă. Finalul, oricare ar fi el, va fi spectaculos dacă până atunci l-am lăsat pe Dumnezeu să ne conducă acolo. Într-o zi o să ne uităm înapoi cu bucurie și emoție pentru că a meritat din plin să-I predăm controlul și să ne încredem întru totul în planul și voia Lui. Calea pe care am ajuns acolo ne va uimi în acea zi când o să putem privi în întregime planul Său.
Să facem din așteptarea noastră un mod de a ne supune lui Dumnezeu și de a-I slăvi numele. Cei care se vor uita la noi, să ne vadă așteptarea ca fiind încununată cu credincioșie, cu bucurie și cu multă dedicare pentru Cel care ne conduce viața. Fie ca mereu viața noastră să fie condusă doar de Dumnezeul cel adevărat!
“Fiți treji și vegheați, pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume, trec prin aceleași suferințe ca voi.
Și Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Iisus Hristos la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțin timp, El însuși vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și să va face neclintiți.” (1 Petru 5:5-10)
Andreea Oțet
