O scrisoare istorică.
Scrisoarea adresată de studentul Iosif Trifa, din cl. VII a gimnaziului din Beiuș (Belényes), la 1 martie 1906, către elevul Leon George din cl. VII a Liceului Național din Iași.
„…Gimnaziul nostru, care a devenit şi devine tot mai străin, a intrat anul acesta în corespondență cu două licee din România (Tr. Severin şi Bârlad). Şi azi, noi care luptăm între viață şi moarte, intrăm în corespondență şi intimă legătură cu frații noştri de la marele Liceu din Iaşi. Da, numai cuvinte de laudă putem să vă aducem pentru interesul ce-l arătați față de noi, cei despărțiți în decursul vremurilor prin vitrege hotare politice, nu însă în cuget şi simțiri. Bună, foarte bună idee a avut acela care a propus corespondența cu noi, ca şi când ar fi ştiut că aici dulcea limbă românească şi tot ce e român ocupă locul din urmă. O faptă potrivită ați făcut, deci, adresându-vă aici, unde mulți mai tare iubesc o limbă şi o literatură străină. Străinii până acolo au mers, încât şi din acest sărac Institut au scos limba românească. Numai două ore pe săptămână sunt consacrate studiului limbii noastre. Deşi suntem câțiva tineri în care e pe deplin dezvoltată conştiința iubirii de neam, limbă şi literatură, totuşi trebuie cu durere să spun că mulți, având cultură străină şi cei mai mulţi niciuna, stau înapoi, ba tare înapoi… Cât despre mine, află că sunt fiu de țăran român din țara şi satul lui Iancu şi Horia. Ținutul în care m-am născut e curat românesc. Deşi în şcoală m-am întâlnit cu o limbă şi cultură străină, eu am rămas pe lângă dulcea limbă vorbită de moşii şi strămoşii mei şi, pe cale privată, am studiat şi studiez cu multă plăcere literatura noastră. Cu acestea, – mângâiat în sufletul meu că totuşi este cineva care îşi aduce aminte de noi, cei străini în Institutele noastre, mulțumindu-vă şi rugându-vă să vă aduceți aminte şi mai departe de noi, pe care soarta vitregă ne-a adus în trista pozițiune de azi, – rămân, salutându-vă cu iubire frățească”.
Pr. Iosif Trifa
