“Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând. „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul. „Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre”.(Isaia 55:6-9)
Dumnezeu este Creatorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute! El l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa! Omul este și el la rândul său un mic creator! Căci orice om în viața lui creează lucruri, face lucruri, și le dă un scop!
Spune fratele Traian într-un loc căci omul a fost făcut să creeze! Creația este viața omului! Un om care nu creează nimic, care nu face nimic este un om fără viață! Cel ce muncește creează ceva prin munca lui! Cel ce scrie creează ceva prin scrisul lui! Cel ce pictează crează ceva prin pictura lui! Omul a fost făcut asemenea lui Dumnezeu, să creeze, să facă , să construiască să dea sens lucrului mâinilor sale!
Dumnezeu după ce a creat, după ce a făcut toate lucrurile nu a uitat de creația Sa până în ziua de astăzi! Însă omul deși este un mic creator, a uitat de Acela care l-a făcut după chipul și asemănarea Sa! Insa Creatorul nu a uitat de creația Sa!
O mamă dacă își uită fiul nu e mamă! Și care mamă își uită fiul? Care tată își uită copii? Așa este și Dumnezeu cu omul!
De-a lungul timpului și istoriei omul a tot făcut și a tot creat! Și nu a greșit, căci creația este cea ce dă viață omului! Dar omul a uitat sa mulțumească Celui ce l-a creat! Celui ce la făcut cu Însuși mâinile Sale!
Distanța dintre om și Dumnezeu s-a făcut din ce în ce mai mare, din cauza ca omul nu mai avea nevoie de Dumnezeu! Plăcerea lui stătea în lucrurile acestei lumii, în păcate și desfătări! Însă distanța dintre Dumnezeu și om a rămas aceiași! Dumnezeu nu s-a depărtat de creația Sa!
Indiferent ce ar face un copil, tatăl său îl pedepsește, îl ceartă dar nu se desparte de copil! Așa face și Dumnezeu cu noi!
Însă în zilele de astăzi, omul s-a depărtat cu totul de Dumnezeu! Și slujește stăpânitorului veacului acestuia, lui Satan! (Matei 15:8)
Atâția oameni sunt creștini de DREPT dar nu și creștini de FAPT! Atâția oameni sunt botezați ortodox, dar cu inima sunt departe de Dumnezeu! Dacă facem două fapte bune, și mai trecem pe la biserică poate de Paști și de Crăciun, suntem creștini cu siguranță! Așa gândesc atâția și atâția oameni! Ce amarnic se înșeală! Ce amarnic!
Dumnezeu vrea ca omul să fie mereu în legătură cu El! Să fie mereu aproape unul de celălalt! Și ce frumos este când acest lucru este posibil în viața oamenilor cu adevărat! Dacă noi am rămas încă cu păcatele noastre, cu gândurile noastre, cu nelegiuirile noastre, și mergem cu ele zi de zi crezând că suntem cu Dumnezeu, ne înșelăm amarnic! Dacă în viața noastră nu s-a făcut acea transformare, acea Naștere Din Nou, cu nici un chip nu vom putea vedea împărăția lui Dumnezeu!
Însuși Domnul Iisus a spus acest lucru (Ioan 3:3) “Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Nașterea din nou este Taina prin care un om se întoarce la Dumnezeu cu adevărat! Nașterea din nou este momentul când omul se întâlnește cu Domnul Iisus Hristos! Cel care a fost răstignit pentru păcatele sale și a întregi lumii! Dacă noi nu ne întoarcem la Dumnezeu, dacă noi nu ne lăsăm de păcatele și de nelegiuirile noastre, cum credem ca vom ajunge în împărăția lui Dumnezeu? Să nu ne înșelăm că se poate intra în împărăția lui Dumnezeu altfel! Căci aceasta este calea!
Hristos a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!”
Spune o strofă a unei poezii scrise de Fr Train Dorz:
Și tu, și eu am fost greșiți,
nu-i nimenea fără de vină,
și eu, și tu suntem chemați
din întuneric spre lumină.
Și tu, și eu am fost căzuți
în slăbiciune și-n păcate,
și eu, și tu, răscumpărați
prin Jertfa Crucii-nsângerate.
Oamenii în ziua de astăzi și-au făcut locuri de distracție, baruri, cluburi, locuri de destrăbălare și nenorocire! Și își omoară sufletul în acele locuri!
Ce viclean este vrăjmașul diavol! Cum lupta el neîncetat zi și noapte să tragă pe om în capcana lui, în mreaja lui! Cat de greu se pune un suflet bine pe picioare pe calea credinței și ce ușor poate cădea iar din cauza nevegherii!
Spunea părintele Iosif într-un loc…La ușa inimi omului diavolul bate cu ispita, dacă îi deschizi ușa el va intra! Tu rămâi tare și veghează! Nu-i deschide ușa lui Satan! În inima ta, acolo să rămână numai Domnul Iisus cel Răstignit! Când îi spui unui om ceva despre Mântuire, despre Dumnezeu spune ca nu are timp de astfel de lucruri! Dar despre băutură, faimă și bani, are timp! Despre lucrurile acestea trecătoare are omul timp, dar despre lucrurile veșnice nu mai are timp! Însă vine vremea odată când toți vom avea timp o veșnicie, ori să ne bucurăm împreună cu Dumnezeu, ori să plângem fără El o veșnicie!
Frate dragă, soră dragă, suflete drag care citești sau asculți aceste rânduri, Îl cauți tu cu adevărat pe Dumnezeu? Dorești tu cu adevărat să vii la Dumnezeu?
Mai bine plâng acum un ceas
cu Domnu-n părtășie
decât, fără Hristos rămas,
să plâng o veșnicie.
(Fr Traian Dorz)
Teodor Cimpoi
