„M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.” [2 Ioan 1, 4]
Ce frumos îndemn ne oferă Cuvântul Său prin scrierile Sfântului Apostol Ioan, chemându-ne la trăirea unei vieți alături de Domnul, prin care umblarea noastră în această lume plină de ispite și primejdii devine una curată, frumoasă și sinceră. Trezirea vieții noastre sufletești este răspunsul nostru la chemarea iubirii Lui celei mari cu care S-a jertfit și alegerea de a trăi după Cuvântul Său. Dar această „trezire” nu are nicio valoare dacă nu e urmată de o umblare curată și vie, prin care îi facem cunoscut Numele prin faptele și purtarea noastră de zi cu zi.
În Evanghelia de la Ioan ne este atât de frumos arătată vindecarea unui slăbănog. „Isus, când l-a văzut zăcând și fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” […] „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ți patul și umblă.” [Ioan 5, 6-8]
Sănătatea acestuia a fost vizibilă și cunoscută prin ridicarea și umblarea sa. Acesta a fost modul în care s-a făcut cunoscut că boala nu mai era stăpână pe trup. Așa și noi, când ne ridicăm la o viață nouă, doar umblarea noastră smerită și curată este semnul că trăim după voia Tatălui, așa cum suntem îndemnați: „De aceea vă rog să călcați după urmele mele.” [1 Corinteni 4, 16] Mergând pe această cale, vom întâlni și alte suflete care au nevoie să fie ridicate și ajutate să umble.
O mărturie vie ne este Părintele Iosif, care a ridicat din pierzare atâtea suflete căzute. Ce model frumos de urmat și ce motiv binecuvântat de rugăciune este dorința de a putea și noi să facem o fărâmă din ce a făcut el. Pentru toți oamenii, dar mai ales pentru tineri, când în viața noastră duhul lumii lucrează necontenit încercând să ne oprească din drum, această mărturie trebuie să ne amintească faptul că în umblarea noastră ne așteaptă un sfârșit biruitor. Această umblare nu va fi ferită de căderi, obstacole, drumuri primejdioase sau frământări. Dar, prin ațintirea privirii noastre către Hristos, calea cea dreaptă ne va sta mereu înainte și ne va chema să continuăm. Amin!
„Din toată inima dorim să vă luptați, să biruiți îndemnurile păcatului și pornirile firești ale ispitei. Feriți-vă de păcate și de ispitele din lume. Ascultați de părinții voștri credincioși! Îndreptați-vă după Cuvântul lui Dumnezeu! Siliți-vă singuri să trăiți o viață de rugăciune! De nimic n-aveți nevoie mai mult decât de rugăciune! Doriți rugăciunea! Căutați rugăciunea! Iubiți rugăciunea! Însetați după rugăciune! Și prin rugăciune, Cuvântul lui Dumnezeu vă va vorbi; puterea lui Dumnezeu vă va întări; harul lui Dumnezeu vă va păzi. Și puterea Lui vă va feri de toate ispitele care sunt în lume prin pofte și prin păcat. Aveți nevoie să vă lipiți puternic de Hristos. Fără El veți fi doborâți, dar lângă El nu veți fi niciodată biruiți. De aceea luptați!”*
Estera Căuș
*[Strângeți fărâmiturile – Vol. 6 Un cuvânt al fratelui Traian Dorz, la sfârșitul adunării de la Simeria – 23 august 1969]
