Comoara unui cuget curat (1 Timotei 3:9)
Să păstrezi taina credinței într-un cuget curat – îl îndemna cu stăruință apostolul Pavel pe Timotei, adevăratul lui copil, vrând prin aceasta să arate că, dacă mireasma din vas este un lucru de așa mare preț, atunci și vasul în care stă această mireasmă trebuie păzit și păstrat în cea mai mare curăție și sfințenie…Multe lucruri, în umblarea noastră prin credință, nu atârnă de noi. Dar păstrarea unui cuget curat atârnă întru totul de voința noastră. Lucrul acesta este de cea mai mare însemnătate în viața sufletească a unui om, pentru că un cuget curat este ca o santinelă totdeauna trează care veghează pe cetatea sufletului, pentru a nu pătrunde înăuntru niciun vrăjmaș. Iar când dușmanul a pătruns înăuntru, dă mereu alarma și nu tace până ce vrăjmașul nu a fost alungat afară – sau până ce a fost răpus el de către vrăjmaș.
De aceea, cea dintâi țintă a vrăjmașului este omorârea, este doborârea și înfrângerea străjerului. Întinarea și pierderea cugetului curat. Pentru că vrăjmașul știe că atunci nu-i mai rămâne unui om nicio stavilă în calea oricărei nelegiuiri. Căci cine pierde cugetul curat a pierdut totul (1 Timotei 1:19). Când santinela este doborâtă, când străjerul e legat, cine să mai dea alarma? Toată cetatea cade ușor în mâinile dușmanului!
Cugetul curat… Ce mare comoară este un cuget curat și ce binecuvântare! Este ca ochiul sănătos care nu poate suferi niciun pic de murdărie… Este fereastra curată care te face să vezi limpede și prin care poate pătrunde înăuntru neîmpiedicată de nimic lumina minunată a Soarelui – Isus. Ferice de cei care au comoara unui astfel de cuget, care nu suferă nimic necurat și prin care poate pătrunde înăuntru toată lumina binefăcătoare a lui Dumnezeu… Iar dacă s-a putut furișa vrăjmașul unei greșeli sau al unui păcat, nu tace și nu se liniștește până nu este alungat sau omorât…
Dar vai de cei care, prin înșelăciunea păcatului, au nesocotit mustrările cugetului, sugrumându-l, nenorocindu-l și făcându-l să nu mai simtă nimic. Ei și-au nenorocit cea mai aleasă parte din sufletul lor, simțul acela fin care îi înștiința de apropierea sau prezența vrăjmașului – păcatul, și îi făcea să poată face deosebirea între bine și rău. Căci fără cugetul curat, ei nu mai sunt în stare să simtă nici primejdia și nici greutatea păcatului. Și astfel ajung să săvârșească orice fel de nelegiuire fără nicio mustrare și fără nicio stavilă, ba chiar amăgindu-se că în toate acestea nu săvârșesc niciun rău, pentru că nu are cine să-i mai mustre și să-i împiedice…
Deci, frații mei, atenție la străjer… Grijă la ochiul sufletului să fie păstrat curat și sănătos. Grijă la cuget. Iar dacă din nebăgare de seamă ni s-a pus pe cuget o pată de păcat, prin rugăciune și căință, să mergem îndată cu el sub jertfa și Crucea Domnului Isus, pentru ca Sângele Lui, care spală de orice păcat, să ni-l curățească iarăși. Să căutăm să scăpăm cât mai repede de lucrul care ne tulbură, în felul care în fața lui Dumnezeu este cel mai bun. Și fiindcă ținta poruncii lui Dumnezeu este dragostea care vine dintr-o INIMĂ CURATĂ, dintr-un CUGET BUN și dintr-o CREDINȚĂ NEPREFĂCUTĂ – să căutăm cu multă grijă să le avem totdeauna acestea în noi, pentru ca trăind o viață curată, să ajungem moștenitorii curați ai Cetății în care nu va intra nimic întinat și nimeni dintre cei care trăiesc și le place să trăiască în spurcăciune … (Apoc. 21, 27).*
Traian Dorz
*Isus Biruitorul nr. 9-10 din 15 Martie 1947
