Din noaptea deznădejdii – în dimineața bucuriei.

„Tot așa și voi acum: sunteți plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăși, inima vi se va bucura și nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.” (Ioan 16:22)
Grele şi triste zile au trăit ucenicii în timpul Patimilor Mântuitorului. Trei zile, cât veacul de lungi – pentru inimile lor îndurerate – au fost petrecute în cea mai dureroasă noapte de îndoieli, deznădejde şi tristeţe. Ca nişte lumini stinse, stăteau fără niciun rost… Soarele nu mai era pentru ei şi nicio stea de nădejde nu mai licărea în noaptea întristării lor… Toate bucuriile şi fericirea trecutului sunt un vis plăcut care s-a topit în prezentul plin de jale, frică şi nelinişte. Viitorul? Niciunul! Ci doar întunericul ce-i învăluie şi-i umple de groază şi nesiguranţă. Deodată, în mijlocul acestui întuneric sufletesc, apare o Lumină: Domnul Isus, Mântuitorul lor scump – şi le spune cu gingăşie şi dragoste: Pace vouă!… Îşi poate închipui oricine bucuria naufragiaților bătuți de furtuna îndoielilor şi durerii, când portul bucuriei şi păcii le apare în față!… Nici nu le venea să creadă. E vis sau aievea? Nu cumva este o nălucire? O înşelare? O amăgire?… Nu! Nu! Este El! Făptura Lui, care-i umple de pace şi bucurie. Iată, în mâinile şi picioarele Lui, semnele cuielor care L-au țintuit pe cruce. El este! A fost mort, dar a înviat! Nu ne-a spus-o El de atâtea ori? Şi noi n-am fost în stare să credem!… Acum, El a biruit moartea şi este viu. Viu, în vecii vecilor. Înțelegem acum că El va rămâne cu noi… Şi ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul (Ioan 20,20). De acum nimeni şi nimic nu le va mai răpi această bucurie şi pace. Dragă suflete, poate şi tu ai avut clipe şi zile când ai rămas singur. Poate păcatul te-a aruncat şi pe tine pe stâncile ascuțite ale munților îndoielii şi răcelii sufleteşti. Necredința şi nepăsarea te-au dus în întunericul tristeții și deznădejdii. Disperat, deznădăjduit, te-ai zbătut şi te zbați în frământările şi durerile morţii. Ai vrea să plângi şi nu poți. Ai vrea să te rogi şi nu eşti în stare. Întunericul te înconjoară din toate părțile; şi tu eşti ca o luminiță stinsă de vânt. Cât de grozav lucru este ca să fii singur, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume! (Efeseni 2,12). O, suflete, ce mai eşti fără Iisus? Ce mai poți tu avea dacă L-ai pierdut pe El? Ce-ți mai poate da viața, dacă nu-L mai ai pe El? Fără El viața este un iad cumplit. Fără El nu pot trăi, lipsa-I n-o pot suferi…
Aşa este: Fără Isus nu se poate trăi, ci numai tânji. De aceea, unul din cei de demult, spunea în timpul când Domnul îi lipsea: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu” (Psalmul 42, 11). Suflete drag, inimă încuiată în casa durerii şi legată în funiile fricii şi deznădejdii, îţi aduc o veste bună: Hristos a înviat! Deschide ochii şi vezi-L! Iată, a venit la tine spunându-ţi: „Pace ţie! Bucură-te!”. Crede împotriva tuturor îndoielilor tale, crede împotriva oricărei nădejdi, aşa cum a crezut Avraam – în Acela care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi (Romani 4, 18-25). Auzi! Prin moartea şi învierea Lui suntem mântuiţi, salvaţi din moarte şi păcat. Ce te împiedică de a crede aceasta? Trageți toate clopotele bucuriei: Hristos a înviat şi nouă ne-a dăruit viaţă veşnică. Pune capăt îndoielilor tale. Bucură-te prin credinţă că El a înviat, ca să pună capăt tuturor păcatelor, îndoielilor, slăbiciunilor şi neputinţelor tale. În Hristos ai mântuirea. În El ai biruinţa. Înţelegi tu, suflete, ce înseamnă că El a înviat? Înseamnă că tu nu mai mori… că de acum păcatul nu va mai stăpâni asupra ta… că poţi să te bucuri de biruinţă în fiecare zi… că eşti copil al lui Dumnezeu… că eşti moştenitor împreună cu Hristos… că ai un loc pregătit în slavă… că dacă Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru tine, totul vei primi împreună cu El… Cerul şi pământul sunt ale tale. În curând vei domni împreună cu Domnul Isus Hristos. Înţelegi ce înseamnă aceasta?… Ţi-o spun: Acestea nu sunt poveşti, ci adevăruri scumpe ale lui Dumnezeu. Făgăduinţe date ţie ca să fii fericit! Fericit!… Primeşte-L astăzi pe Domnul Isus în casa ta, suflete scump, şi bucură-te, căci… „După noaptea suferinţii / Soarele a răsărit, / S-a sfârşit orice durere / Cântă, suflet fericit”.*
Ioan Marini
*Familia Creștină nr. 4-5 Aprilie – Mai 1942