La nașterea Sa, pruncul Iisus a simțit mirosul lemnului staulului în care a venit în lume, pentru că nimeni nu a vrut să Îl primească. În anii copilăriei, mirosul de lemn a continuat să îl urmărească, întrucât Iosif era tâmplar, iar copilul Iisus l-a urmărit întotdeauna cu atenție lucrând, crescând în apropierea muncii smerite. În ultimele sale clipe, lemnul crucii avea un miros deja familiar. În agonia morții, acel miros devenise o amintire a vieții sale pământești, atât de aproape de sfârșit, la fel ca misiunea sa în lume. Astfel, de la iesle până la cruce, firul vieții Sale a fost țesut cu smerenie, suferință și, în cele din urmă, jertfă. Lemnul care I-a fost martor la începutul vieții a devenit, la final, altarul pe care S-a oferit pentru lume.
În fiecare zi, ne gândim la propria noastră durere, la grijile, gândurile și necazurile noastre. Însă sărbătoarea Învierii Domnului ne amintește ce înseamnă de fapt Durerea. Nicio suferință îndurată de noi nu se poate compara cu Jerfa și cu Calvarul, și totuși acordăm atât de multă atenție propriilor îngrijorări efemere și atât de puțin ne îndreptăm gândurile spre patima supremă înfruntată de Mântuitorul nostru. El nu s-a plâns, nu a rostit nici măcar o vorbă. Deși deținea controlul asupra tuturor lucrurilor, Stăpân al întregului univers, El a ales să se jertfească. În timp ce noi privim doar la propria viață, El ne-a arătat imaginea de ansamblu, privind dincolo de Sine, către fiecare suflet omenesc împovărat de păcat. A ales iubirea în locul puterii, tăcerea în locul revoltei. Ar fi putut să nu aleagă suferința, însă pentru mine, pentru tine, pentru noi, Domnul Iisus a murit, și nu numai atât, ci a și Înviat. Pentru că povestea nu se oprește la cruce. Învierea este dovada că durerea nu are ultimul cuvânt, că moartea nu este sfârșitul și că orice suferință poate fi transformată într-o bucurie mult mai mare. De aceea, chiar și în cele mai grele momente, putem privi înainte cu speranță, știind că, prin El, biruința este deja câștigată.
Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi.
Romani 8:18
Sabina Spiridon
