Biruința asupra păcatului
Dacă vrei să fii tare, trebuie să fii curat. Dacă vrei să fii curat, trebuie să nu mai ai de-a face cu păcatul, să nu mai ai nicio legătură cu întunericul. Să se vadă de oricine că în viața și inima ta, totul este în rânduială. Să nu fie nimic pe care să-l ținem în întuneric, adică să n-avem lucruri pe care am vrea să nu le știe nimeni, lucruri ascunse de care ni-e rușine și, cu toate acestea, tot ținem la ele. Întunericul este locuința diavolului (Efeseni 6, 12) și tot ce ținem la întuneric este al lui. Să știi: cât întuneric îngădui în inima ta, atâta loc își păstrează diavolul în tine și atâta numește el, cu drept cuvânt, al lui. Aceasta este pricina pentru care mulți sunt atât de chinuiți de diavolul. Ei nu s-au pus cu totul în rânduială, n-au venit la lumină cu faptele lor din întuneric, nu și-au mărturisit păcatele și nici n-au îndreptat ce trebuia îndreptat; nu s-au apropiat cu sufletele de Dumnezeu și nu și-au curățit mâinile. De aceea nici nu pot să se împotrivească diavolului. Diavolul este mereu pe urmele lor. Și de ce? Pentru că mai are încă drept asupra lor. Fiindcă omul nu și-a mărturisit și părăsit unele păcate. (De pildă înapoierea lucrurilor furate, mărturisind că le-ai furat). Trebuie, da! Căci astfel de păcate sunt ca niște mânere de care diavolul oricând te poate apuca și scutura. Ele sunt în tine ca niște cârlige de care diavolul își poate oricând agăța funiile lui, smucindu-te unde și cum vrea el.
Atunci ce-i de făcut? Dă totul afară. Du-te și mărturisește, scoate din buzunar și taie, lipsește-te și dă. E mai bine să intri în viață chior sau șchiop decât „întreg” să mergi în gheenă (Marcu 9:45-47). Nu te teme să dai la iveală tot, căci toate se vor da odată la iveală. Toate trebuie să vie la lumină (Efeseni 5, 13). Cine se teme să-și dezvăluie și să-și mărturisească viața de păcat rămâne sub aceeași plapomă cu diavolul și atunci, firește, nu se poate vorbi de o viață de biruință.
O mărturisire cinstită este o judecată înaintea lui Dumnezeu, înaintea duhurilor și înaintea oamenilor. De fapt, odată și odată tot trebuie să trecem prin judecată. Cine se teme s-o facă aici în viață nu face altceva decât o amână pentru veșnicie. Să știm bine că nu este niciun lucru despre care să se poată spune: „Numai Dumnezeu știe. Nimeni, nimic n-a văzut”. Orice faptă făcută în ascuns chiar, au văzut-o mulți ochi. Multe duhuri bune și rele au văzut ce-am făcut. Din această pricină trebuie să fim în rânduială nu numai înaintea lui Dumnezeu, ci și înaintea lumii de duhuri.Privește la Iov. Acolo (în cartea sa, cap. 11, 14-19) găsim o minunată învățătură potrivită pentru o viață de biruință.
Iată ce scrie acolo:
„Depărtează-te de fărădelege și nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. Atunci îți vei uita suferințele și-ți vei aduce aminte de ele ca de niște ape care s-au scurs. Zilele tale vor străluci mai tare ca soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineții; vei fi plin de încredere și nădejdea nu-ți va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău și vei vedea că te poți odihni liniștit. Te vei culca și nimeni nu te va tulbura”… nici chiar diavolul.*
Ioan Marini
*Viața Creștină nr.22 din 26 Mai 1940
