Fratele Ilie Marini a fost fratele cel mai mare dintre cei opt copii în viață ai lui Ion și Ana Marini din Săsciori, județul Alba – părinții fratelui loan Marini (care a fost al doilea dintre cei opt). El s-a născut în anul 1905.
Fratele Ilie s-a întors și el la Domnul tot cam prin anul 1930, devenind îndată unul dintre cei mai harnici propovăduitori ai Cuvântului Sfânt, atât prin viu grai, cât și prin răspândirea de multe cărți și foi religioase aduse de la Părintele Iosif din Sibiu. Şi purtate cu multă râvnă și dragoste întâi prin satele apropiate ale Săsciorilor, iar mai apoi până în depărtările județului Alba și chiar și în alte județe…
În foaia «Isus Biruitorul» din iunie 1936, numărându-l printre cei mai harnici desfăcători de foi și vestitori ai Cuvântului Evangheliei pe țară ai Oastei Domnului din vremea aceea, Părintele losif scria despre fratele Ilie Marini următoarele:
„În chipul de alături se vede dragul nostru luptător de la Săsciori, fratele Ilie Marini, nazireul fără barbă, care de ani de zile colindă mereu satele din trei județe: Alba, Hunedoara și Sibiu. El este scumpul nostru făclier care a aprins și aprinde mereu sate, oşti și suflete. E tipul și pilda bunului ostaş care, lucrând de la suflet la suflet, prin stăruință, muncă și jertfă de ani de zile, a creat mereu oști și ostași care îl au azi ca pe un frate scump și drag care i-a trezit la o viață nouă.
Domnul Singur ştie tot ce a făcut acest umil luptător. El să-i dea răsplata cerească și El să-i dea și mai departe ajutor și binecuvântare de Sus pentru lupta și jertfa sa în slujba Domnului.”
Părintele losif l-a iubit foarte mult pe fratele llie pentru râvna lui aleasă și pentru frumosul lui dar de a vorbi cu blândețe și convingere despre Domnul. Dar și fratele Ilie I-a iubit nespus de mult pe părintele său sufletesc. Rămâne ca o dovadă strălucită de dragoste față de Părintele losif o scrisoare adresată de el părintelui în unul din cele mai grele momente ale sale și ale Oastei, scrisoare publicată în «Isus Biruitorul» din 8 noiembrie 1936: „Ochii mei te văd și acum… Îți vom păstra o dragoste și recunoștință veşnică… nu te vom uita niciodată. Te vom urma totdeauna.”
Pe vremea aceea, în 1936, se pornise un început de organizare a Oastei Domnului pe ținuturi, pentru o mai bună și mai armonioasă lucrare și conlucrare a fraților, după nişte păreri care veniseră nu de la Părintele losif, ci de la alți frați.
Părintele Iosif nu s-a opus acestei idei, dar nici n-a îmbrățişat-o, ştiind bine prin Duhul Domnului că astfel de inițiative de felul celor care mai fuseseră și altele încă de prin 1932 de la Oradea nu vor fi niciodată potrivite pentru caracterul Oastei, care era altfel rânduită de la Dumnezeu să fie. În foaia «Isus Biruitorul» din 9 august 1936, Părintele losif scria:
„Imitând pilda fraților din Someş, un început de organizare s-a discutat și s-a făcut și în adunarea de la Săsciori – Alba. Frații s-au rugat mult și cald pentru călăuzirea Duhului Sfânt și, după un sfat duhovnicesc de 3 ore, au prins în 8 puncte anumite precizări pentru bunul mers al Oastei. De acum, ca peste tot în Lucrarea Oastei, este și acest început un aluat care se plămădește și se frământă sub inspirația și căldura Duhului Sfânt. Unii vor mai adăuga una, alții alta, până ce în urmă vom avea ceea ce Domnul voiește. Dăm în ceea ce urmează hotărârea luată în adunarea de la Săsciori – Alba…”
Pe scurt, aceste 8 puncte erau:
- Familia Oastei;
- Sfatul luptătorilor;
- Pentru creșterea duhovnicească;
- Oastea și politica;
- Oastea și sectele;
- Cercetători de frați;
- Frate de legătură;
- Adunarea anuală
…Şi, după ce numeau 47 de delegați pe comune, în 38 de localități din 4 județe (Sibiu, Târnava Mică, Alba și Hunedoara), se numea în fruntea lor, ca frate de legătură pe această regiune, fratele llie Marini. Cu această ocazie scria despre el adunarea de la Săsciori următoarele:
„..Pentru buna legătură între toate grupările regiunii Alba, însărcinăm pe fr. Ilie Marini să fie frate de legătură, ca unul care este cunoscut și cunoaște pe frații din părțile acestea, fr. sa făcând și până acum de bunăvoie și cu bun folos slujba aceasta…”
Firește, nici din frământarea care s-a făcut atunci pentru acest fel de organizare, ca și din celelalte de dinainte și de după ea, nu s-a ales nimic. Timpul și împrejurările au zădărnicit-o. Domnul avea și are alt plan cu Oastea Lui. Orice organizare care numește pe cineva mai în frunte, fixându-i o însărcinare sau o funcție de conducere, se pare că este mai dinainte zădărnicită de Domnul. El se pare că vrea să lase ca cinstea aceasta să fie dată neoficial numai acelui suflet care lucrează cel mai mult, care se poate smeri cel mai mult, care poate fi mai înțelept, mai răbdător, mai jertfitor, mai iubitor și mai ostenitor dintre toți, fără să ceară, fără să aștepte și fără să caute nimic pământesc. Ci să lucreze numai din dragostea pentru Dumnezeu și pentru frați…
Fratele Ilie Marini a împlinit mulți ani o astfel de misiune și s-a bucurat în tot acel timp de prețuirea și dragostea tuturor fraților care l-au cunoscut. În această muncă și osteneală sfântă, el a avut multe de suferit și de ispășit…
A fost prigonit, bătut, amendat și amenințat de multe ori și în multe părți, după cum a fost și iubit și prețuit foarte mult printre frați. Dar el a trecut prin toate lucrând și răbdând pentru Domnul lisus ca un bun ostaş al Său.
În acei ani minunați, frații din Săsciori și-au organizat și o fanfară a lor cu multe instrumente, cu care au însuflețit multe adunări ale Oastei din Sibiu, Bucureşti, Alba lulia și din multe alte părți.
După un timp, fratele llie s-a căsătorit cu sora Ana din Lancrăm, stabilindu-se în acea localitate. Din cauza vremurilor, apoi a rămas mulți ani numai acolo, nemaiputând umbla mai departe printre frați ca mai înainte.
Cu toate acestea, în anul 1959, a fost arestat și el şi condamnat la 12 ani închisoare, împreună cu lotul fraților din Alba.
A suferit acolo foarte mult, fiind aproape tot timpul bolnav. Într-un timp era pe moarte și numai îndurarea Domnului l-a salvat.
În 1964, când a fost eliberat, s-a înapoiat iarăși la Lancrăm, continuând, după împrejurări, să lucreze în satul său și în adunarea de la Sebeş-Alba.
Tot trecutul frumos al fratelui llie Marini, care a fost de un mare folos fratelui său Ioan ca și multor frați din Oastea Domnului, este o frumoasă pildă de hărnicie și devotament pentru Domnul. Prin lupta fraților llie și loan Marini, împreună cu fratele Precupescu, cu fratele Nicolae și Ion Capătă și alții, Oastea Domnului din Săsciori luase pe vremea aceea, din anii 1930 până în 1950, un aşa avânt că era socotită printre primele oști din țară.
După plecarea la Domnul a fratelui loan și după mutarea fratelui llie, toată lucrarea de la Săsciori a decăzut până la a se pierde de tot. Acum nu mai este acolo nimic.
Să ne rugăm Domnului ca El să trimită din nou o puternică lucrare a Duhului Sfânt, pentru ca din nou să se aprindă la Săsciori focul sfânt al dragostei și o nouă Oaste a Domnului, cum era atunci când clocotea toată valea Săsciorilor de Cuvântul și cântările Domnului… de petrecerile și bucuriile frățești.
Slăvit să fie Domnul!
Traian Dorz
*Fericiții noștri înaintași.
