Binecuvântat să fie Dumnezeu

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care…”

Primul capitol al Epistolei Sfântului Apostol Pavel către Efeseni poate fi împărțit astfel:

1. Introducere și salutări (până la v. 2)
2. Dumnezeu este binecuvântat pentru lucrările Sale în cei credincioși (până la v. 14)
3. Rugăciunea Sfântului Pavel (până la final, v. 23)

După salutul său, Sfântul Pavel Îl binecuvântează pe Dumnezeu Tatăl și începe să enumere toate lucrurile pe care El le-a făcut pentru cei aleși: până la v. 14, Dumnezeu este lăudat pentru acțiunile Sale.

• Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care
•  ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
• În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.
• În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.
• În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
• Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

Toate binecuvântările acestea sunt binecuvântări duhovnicești, care nu țin de materie sau de lumea văzută. Dar înainte de a le parcurge și încerca să le înțelegem, este legitim să ne întrebăm, unde le putem găsi? Cum putem ajunge la ele?

Cine poate avea parte de ele? Unde putem să le primim și unde sunt ele ascunse?

„…ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.”

Biblia ne arată aici că toate lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a pregătit sunt în Hristos: El devine tărâmul minunat în care cei ce cred pot simți și pot gusta puterea, harul sau binefacerile lui Dumnezeu.
În Hristos Iisus, Tatăl a pregătit planul mântuirii noastre, a gândit înfierea noastră. În El erau și sunt chemarea, alegerea, răscumpărarea, iertarea, bogățiile harului, ba chiar moștenirea belșugului și a slavei. (Coloseni 3, 3: „Viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.”)

Domnul Iisus a devenit pământul celor credincioși. A devenit casa lor, hrana lor, cetățenia lor. („Căci cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Iisus Hristos” – Filipeni 3, 20)
Domnul Iisus a făgăduit că El Însuși va fi Învățătorul lor (Matei 23, 10), Vindecătorul lor (Matei 8, 17), Regele lor (Ioan 18, 37), Fratele lor (Romani 8, 29).

El este pământul făgăduit lui Avraam (Galateni 3, 14 – „pentru ca binecuvântarea lui Avraam să ajungă la neamuri, în Hristos Iisus”),
El este ziua de odihnă a lui Israel (Matei 11, 28 – „Veniți la Mine… și Eu vă voi da odihnă”),
El este prezența Tatălui între oameni (trimitere: Coloseni 2, 9 – „Căci în El locuiește, trupește, toată plinătatea Dumnezeirii”).

El este locul unde se întâlnesc toate binecuvântările Tatălui cu toate necesitățile omului.

Lumea poate promite și ea binecuvântările ei. Oamenii pot promite la fel. Dar ele sunt înșelătoare: tot ceea ce avem de primit bun este doar de la Tatăl; iar El a dorit ca ele să fie „în locurile cereşti, în Hristos.”

Orice credincios ar trebui să poată certifica aceste adevăruri: oriunde a pătruns Hristos în dorințele noastre, așteptându-le împlinirea de la Tatăl, ele ne-au făcut nespus mai bucuroși decât dacă am fi ieșit în căutarea lor în altă parte.

Atunci când cineva caută apa sau hrana sa, averea, căsnicia, sensul, profesia în afară de Hristos, a trebuit totdeauna să guste și amarul dezamăgirii sau al suferinței; numai atunci când ele sunt trimise prin El, putem avea bucuria și pacea deplină.

(„Şi aceasta este încrederea pe care o avem la El, că, dacă cerem ceva după voia Lui, El ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că avem lucrurile pe care I le-am cerut.” – 1 Ioan 5, 14-15)

„Vezi cum nimic nu se face fără Hristos?” – Sfântul Ioan Gură de Aur.