Sunt întâlniri care merită să rămână în istorie. Una dintre ele a avut loc la fântâna de la poarta Siharului.
- Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Iisus Hristos, și pe El răstignit. 1 Corinteni 2:2
Articole
Isus a zis: Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi, şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată… Crezi lucrul acesta? (Ioan 11, 25-26). De marele Praznic al Învierii Domnului Isus, tu ai spus celor din familia ta, celor din satul sau oraşul…
Spuneam în numărul trecut că Biblia e ca o mină de aur. Din ce sapi în ea, dai peste noi şi noi comori. Acest lucru îl cunosc toţi cei care citesc Biblia şi se ocupă cu ea. Îl cunosc şi eu din păţania mea. Eu am citit Biblia şi am studiat Biblia în trei răstimpuri…
„Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne poartă totdeauna în carul Lui de biruință în Hristos și care răspândește prin noi în orice loc mireasma cunoștinței Lui“ (2 Corint. 2, 14)
Astăzi ne oprim asupra unei întâlniri care a dărâmat ziduri. Ne aflăm în fața unei pagini din Evanghelie care, pe lângă o relatare istorică, este și o oglindă a sufletului uman și a milei divine.
Voi veți primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în Iudeea și până la marginile pământului. (F. Ap 1.8) Biserica Domnului Iisus a luat ființă în Ierusalim în ziua Cincizecimii. Atunci, în primul secol puterea lui Dumnezeu – Duhul Sfânt – s-a coborât peste apostoli…
În vremea aceea, venit-a Iisus în cetatea Samariei, care se cheamă Sihar, aproape de locul pe care l-a dat Iacov lui Iosif, fiul său. Şi era acolo fântâna Iui Iacov, iar Iisus, ostenit fiind de călătorie, şedea lângă fântână; şi era ca la al şaselea ceas. A venit o femeie din Samaria să ia apă. Zis-a ei Iisus: „Dă-Mi să beau!” Că ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere hrană. Deci a zis Lui femeia samarineancă:
Meditație la Apostolul din Duminica a 5-a după Paști
Cei ce se împrăştiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.
La nașterea Sa, pruncul Iisus a simțit mirosul lemnului staulului în care a venit în lume, pentru că nimeni nu a vrut să Îl primească. În anii copilăriei, mirosul de lemn a continuat să îl urmărească, întrucât Iosif era tâmplar, iar copilul Iisus l-a urmărit…
