Astăzi ne oprim asupra unei întâlniri care a dărâmat ziduri. Ne aflăm în fața unei pagini din Evanghelie care, pe lângă o relatare istorică, este și o oglindă a sufletului uman și a milei divine.
În Noul Testament, Hristos devine Mielul lui Dumnezeu. El nu ne mai trece printr-o mare de apă, ci prin marea morții.
„Oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor.”
În anul 1848, când în Munții Apuseni, s-au tras clopotele în dungă, zeci de mii de moți obidiți au răspuns prezent la chemarea lui Avram Iancu, cel care era conducătorul armatei din Ardeal și care avea pe atunci 15 legiuni de luptători.
De ce o rugăciune „corectă” poate rămâne între ziduri, în timp ce un strigăt disperat deschide porțile raiului?