Hristos a Înviat!
Astăzi, cerul și pământul se întâlnesc într-o îmbrățișare a luminii. Întreaga natură renaște într-o explozie de flori multicolore și verde crud. Toate parcă ar înălța un imn de slavă Celui care a înviat dăruindu-ne tuturora viață veșnică.
Sărbătoarea de astăzi este o amintire a unei minuni petrecute acum două milenii, și este „trecerea” noastră — Paștele nostru — de la întuneric la lumină și de la moarte la viață.
Cuvântul care dă viață
Evanghelia după Ioan ne spune că „La început era Cuvântul… și Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o”. Înainte ca mormântul să fie gol, înainte ca piatra să fie răsturnată, Hristos era. El este Lumina pe care întunericul nu a biruit-o și niciodată nu o va putea birui. Logosul, Lumina care nu poate fi biruită (Ioan 1:1-17).
Textul de la Ioan nu ne vorbește nici despre iesle, nici despre mormânt, ci despre originea veșnică a Celui care a înviat.
Preexistența și Divinitatea (v. 1-3) „La început era Cuvântul”. Acest „început” nu este unul cronologic, ci unul ontologic. Hristos nu „a devenit” Fiul lui Dumnezeu la Înviere, El este Creatorul tuturor lucrurilor.
Umbra și realitatea, Paștele evreiesc și Paștele creștin
Pentru a înțelege profunzimea Învierii, trebuie să privim înapoi la rădăcinile sale. Cuvântul „Paște” (din ebraicul Pesah) înseamnă „trecere”.
În Vechiul Testament paștele comemora eliberarea poporului Israel din robia Egiptului. Sângele mielului de jertfă, pus pe pragul ușii, i-a salvat pe evrei de îngerul morții, permițându-le să treacă prin Marea Roșie spre pământul făgăduinței.
În Noul Testament, Hristos devine Mielul lui Dumnezeu. El nu ne mai trece printr-o mare de apă, ci prin marea morții. Jertfa Lui nu ne scapă de un faraon pământesc, ci de tiranul suprem, care este păcatul și moartea. Dacă Paștele evreiesc era o eliberare națională și fizică, Învierea Domnului este o eliberare universală și spirituală. Hristos a sfărâmat porțile iadului, transformând mormântul dintr-un punct final într-un tunel către veșnicie.
Când evreii au sărbătorit primul Paște în Egipt, ei au junghiat un miel pentru a scăpa de moartea fizică. Dar astăzi, noi Îl prăznuim pe Mielul lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat, care S-a lăsat junghiat nu pentru a ne scoate dintr-o robie pământească, ci pentru a birui mortea. Paștele evreiesc a fost o umbra a ceea ce urma să vină; Paștele nostru este realitatea eliberării noastre depline în Dumnezeu.
De ce căutați pe Cel Viu între cei morți?
Dacă Sfântul Ioan ne arată că Hristos este Dumnezeu adevărat, Sfântul evangelist Matei ne poartă în zori de zi la mormântul care a fost pecetluit și păzit, acolo unde un cutremur mare a zguduit pământul și piatra a fost răsturnată nu pentru ca Domnul să iasă, ci pentru ca noi să putem privi înăuntru.
Îngerul le spune femeilor mironosițe: „Nu vă temeți!”. Acestea sunt primele cuvinte ale Învierii. Frica a intrat în lume prin păcat, dar astăzi Hristos o alungă. Prin Înviere, moartea nu mai este un zid, ci o poartă. Hristos a transformat mormântul dintr-o închisoare într-un pântece care dă naștere vieții veșnice.
Cum trăim noi astăzi Învierea?
Fraților și surorilor, dacă plecăm de la biserică doar cu o lumânare aprinsă, dar cu inima neschimbată, am pierdut esența Paștelui. Ar trebuie să ne întrebăm: cum să fim și noi biruitori în zilele noastre? Răstoarnă, frate, piatra de pe inima ta. Câte pietre de ură, de mândrie sau de neiertare ne apasă sufletul? Învierea ne îndeamnă să lăsăm “îngerul harului” să dea la o parte aceste greutăți. Nu poți învia dacă rămâi legat de mormântul vechilor greșeli.
Fii un martor al bucuriei, nu al fricii. Trăim într-o lume plină de știri despre moarte și neliniște. Creștinul de astăzi trebuie să fie, asemenea mironosițelor, un vestitor al speranței. Dacă Hristos a biruit moartea, ce ne mai poate înfrânge cu adevărat?
La finalul evangheliei de la Matei, Hristos ne trimite: „Mergând, învățați toate neamurile”. Să propovăduim Învierea nu atât prin cuvinte, ci mai ales prin modul în care ne iubim aproapele, prin cinstea cu care muncim și prin pacea pe care o aducem în casele noastre. Învierea nu este doar un eveniment istoric pe care îl celebrăm cu lumânări și cozonac; este o forță care trebuie să ne schimbe viața astăzi.
Să ieșim din „mormântul” deznădejdii. Mulți dintre noi trăim „îngropați” în griji, anxietate sau vicii. Învierea ne spune că nicio piatră nu este prea grea pentru a fi răsturnată de Dumnezeu. Identifică astăzi acea zonă „moartă” din viața ta și lasă lumina lui Hristos să o atingă.
Paștele înseamnă trecerea de la „a avea” la „a fi”. Într-o lume obsedată de consum, Învierea ne reamintește că valoarea noastră nu stă în bunuri, ci în faptul că suntem răscumpărați cu un preț infinit. Haideți să fim „lumina” cuiva care trece printr-un moment întunecat. Să practicăm iertarea ca formă de înviere. Nu poți sărbători Învierea purtând moartea urii în suflet. A ierta pe cineva care ți-a greșit este cel mai concret mod de a „învia” o relație. Fă primul pas spre împăcare cu acea persoană de care te-ai îndepărtat.
Doamne Iisuse Hristoase, Tu, care ești Cuvântul Tatălui și Lumina cea neînserată, Îți mulțumim că ne-ai învrednicit să ajungem la această slăvită sărbătoare.
Te rugăm, Doamne, așa cum ai răsturnat piatra de la mormânt, răstoarnă și de pe inimile noastre piatra deznădejdii. Luminează-ne mințile să înțelegem că Tu ești cu noi „până la sfârșitul veacului”, așa cum ne-ai făgăduit.
Vindecă-ne rănile, ridică-ne din mormântul nepăsării și fă-ne fii ai Luminii Tale. Ajută-ne ca, plecând de la această sărbătoare, să purtăm în lume însăși prezența Ta vie. Căci Tu ești Învierea și Viața noastră, și Ție Îți înălțăm slavă, împreună cu Părintele Tău cel fără de început și cu Preasfântul Duh. Amin!
Ionatan Ille
