Ucenicul credincios chemării
”Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat, şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate. De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire prin credinţa în Hristos Iisus.” (2 Timotei 3:10-15)
Timotei, care, pentru Sf. Pavel, era ”copilul meu preaiubit” (2 Timotei 1:2), ”adevăratul meu copil în credință” (1 Timotei 1:2), a urmărit de aproape activitatea apostolică a învățătorului său. Unele dintre epistolele ap. Pavel au fost scrise (dictate) împreună: 2 Corinteni, Coloseni, Tesaloniceni. Au colaborat, au călătorit, au lucrat, au fost închiși împreună. În Evrei 13:23 se spune că fratelui Timotei i s-a dat drumul din închisoare. Au fost împreună în bucurii, dar și-n necazuri. Ap. Pavel îl prețuia foarte mult pe tânărul Timotei, avea bază în el, l-a numit ”omul lui Dumnezeu” (1 Timotei 6:11). Misiunea ap. Pavel se apropia de sfârșit și se făcea predarea-primirea. ”Fratele Timotei” trebuia să fie bine pregătit pentru misiunile viitoare.
”Ai urmărit de aproape învățătura mea.” ”V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi.” (1 Corinteni 15:3,4) Învățătura ap. Pavel era Hristocentrică. „N-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Iisus Hristos, şi pe El răstignit.” (1 Corinteni 2:2) Niciun muritor n-a vestit atât de clar și de adevărat pe Iisus cel răstignit. În toate epistolele lui, de la Romani până la Filimon, străbate un fir roșu: Iisus cel răstignit.
Ap. Pavel pune în fața tânărului Timotei partea frumoasă a misiunii, a propovăduirii: învățătura, purtarea, hotărârea, credința, dragostea. Dar Timotei trebuia să cunoască și partea grea, partea dureroasă a misiunii: suferințele, prigonirile, îndelunga răbdare. În Listra, ap. Pavel a fost împroșcat cu pietre și a fost târât afară din cetate, crezând că a murit. (Faptele Ap. 14:19,20) Tânărul Timotei trebuia pregătit pentru împotrivirile și prigonirile viitoare.
”Toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Iisus vor fi prigoniți.” Calendarul creștin e plin de martiri și de mucenici, unii știuți, dar mult mai mulți sunt neștiuți, care vor învia la marea răsplătire.
”Știi de la cine le-ai învățat.” Ce har este să ai un învățător credincios! Nu-i învățăm pe alții ce vrem, nici ce știm, îi învățăm ce suntem. Sfântul Ioan Botezătorul semăna cu Domnul Iisus. Mulți din vremea aceea îl întrebau: Oare nu ești tu Hristosul? Semănăm noi cu Domnul Iisus, facem noi ce-a făcut El, semănăm cu Sfântul Pavel, cu Timotei, cu sfinții lui Dumnezeu?
”Avem copii, – și-i creștem după vrere,
Avem elevi, – și-i învățăm ce vrem,
Avem o turmă-n grijă și-n veghere
Și-ntreaga lor răspundere avem. (…)
Îi creștem buni? – La fel și ei vor face!
Îi creștem răi? – Așa vor îndruma,
Noi i-ndreptăm înspre război sau pace,
Rând după rând, pe câți ne vor urma.(…)
O, voi cei mari răspunzători de gloate,
Părinți și-ndrumători pentru urmași,
Voi veți purta răspunderile toate,
Voi creșteți sfinți sau creșteți ucigași…” (Traian Dorz)
”Din pruncie cunoști Sfintele Scripturi.” Ce har este să cunoști, să cercetezi, să trăiești învățăturile Sfintelor Scripturi! Dacă de copil ai avut harul să citești, să cunoști Biblia, ești binecuvântat. Omul care citește Biblia este un înțelept, un credincios, un mântuit. Timotei a avut o mamă și o bunică credincioasă. Deși credința nu se moștenește, totuși, a avea părinți credincioși este o binecuvântare. ”Uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!” (Evrei 13:7) Credința care duce la mântuire.
Această epistolă, probabil ultima a Sfântului Apostol Pavel, se încheie într-o notă pozitivă, plină de speranță: ”Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău și mă va mântui, ca să intru în Împărăția Lui cerească.” (2 Timotei 4:18)
Vicu Seria
