Apostolul de la 1 Corinteni 6:12-20
În textul care cuprinde Apostolul duminicii a 34 după Rusalii Sfântul Apostol Pavel combate în mod direct păcatul desfrânării, care este unul din cele 7 păcate grele sau de moarte! Desfrânarea este păcatul satisfacerii poftelor trupești și are consecințe grave asupra trăirii unei vieți curate și sfinte, și aduce:boli trupești și sufletești, risipirea resurselor materiale, distrugerea familiei și nu în ultimul rând pierderea mântuirii!
Biserica a rânduit acest paragraf în această perioadă de pregătire pentru Postul Mare pentru a ne aduce aminte urâțenia și gravitatea acestui păcat din care izvorăsc multe alte păcate.
Motivul pentru care Sfântul Apostol Pavel scrie despre acest păcat este dat de ceea ce se petrecea în Biserica din Corint, unde unii „frați“ săvârșeau lucruri care nici de păgâni nu erau făcute. Religia creștină aduce libertatea, nemaifiind condiționată de prescripțiile legii Vechiului Testament, dar mulți creștini înțeleg „libertatea în Duh” că pot trăi în toate poftele trupești, și că dacă sunt botezați pot să trăiască cum doresc. Asta făceau „creștinii “din Corint care doreau să dea un temei legal și natural păcatului desfrânării, spunând că satisfacerea poftelor trupului este la fel de normală ca potolirea setei și a foamei!
Acest mod de gândire schimbă libertatea creștină într-un libertinaj care are consecință trăirea în toate poftele trupului!
Sfântul Apostol Pavel, vine și clarifică aceste lucruri.
În primul rând atrage atenția că „toate îmi sunt îngăduite“ nu înseamnă să trăim în poftele trupului, spunând clar că „trupul nu este pentru desfrânare ci pentru Domnul și Domnul este pentru trup“ v.13.
În al doilea rând ne aduce aminte că trupul este mădular al lui Hristos și va fi înviat în ziua judecății așa cum la înviat pe Domnul Iisus Hristos. v.14
În al treilea rând, trupul este Templul Duhului Sfânt, și a fost răscumpărat cu prețul Jertfei Domnului nostru Iisus, creștinii nu-și mai aparțin lor ci sunt „proprietatea”celui care a plătit pentru ei .
Valoarea creștinului este dată de prețul nespus de mare care a fost dat, adică sângele Fiului lui Dumnezeu, și noi avem datoria să trăim pentru cel care „a murit și a înviat pentru noi“.
Întreaga noastră ființă, trup, suflet și duh, trebuie să fie puse în slujba lui Dumnezeu, și să zicem împreună cu Sfântul Pavel „nu mai trăiesc eu ci Hristos trăiește în mine“ (Galateni 2:20)
Desfrânarea nu se referă doar la păcatul curviei, ci la orice fel de risipire a puterii trupului în tot felul de pofte. Noi suntem chemați să trăim fiecare zi a vieții noastre în legătură permanentă cu Domnul nostru Iisus Hristos, în rugăciune, post, meditație la Cuvântul lui Dumnezeu fiind conștienți că pentru toate răspundem la judecata lui Hristos.
Întreaga ființă creștină este o „biserică“ în care trebuie să se aducă închinare și slavă lui Dumnezeu!
Să trăim viața aceasta vremelnică fiind conștienți că și trupul și sufletul trebuie să fie păstrate curate până la întâlnirea cu Domnul Iisus Hristos. Amin!
Pr. Nicu Dan
