“În vremea aceea, trecând Iisus de acolo, au mers după Dânsul doi orbi, strigând şi grăind: „Miluieşte-ne pe noi, Fiul lui David!” iar după ce a mers în casă, au venit la Dânsul orbii şi le-a grăit lor Iisus: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?” Grăit-au Lui: „Da, Doamne!” Atunci S-a atins de ochii lor, grăind: După credinţa voastră fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Şi le-a poruncit lor Iisus, grăind: „Vedeţi, nimenea să nu ştie!” Iar ei, ieşind, L-au vestit pe Dânsul în tot pământul acela. Iar plecând ei, iată, au adus la Dânsul pe un om mut îndrăcit! Şi, fiind scos demonul, a grăit mutul. Şi s-au mirat noroadele, grăind că niciodată nu s-a arătat aşa ceva în Israel! Iar fariseii grăiau: „Cu domnul dracilor scoate pe draci”. Şi străbătea Iisus prin toate satele şi oraşele, învăţând în soboarele lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa din norod.” (Matei 9, 27-35)

“În vremea aceea, intrând Iisus în corabie, a trecut şi a venit în cetatea Sa. Şi, iată, au adus Lui pe un slăbănog care zăcea în pat. Şi, văzând Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Iartă-ţi-se ţie păcatele tale!” Şi, iată, oarecare din cărturari au zis întru sine: „Acesta huleşte”. Şi, văzând Iisus gândurile lor, a zis: „Pentru ce cugetaţi cele viclene întru inimile voastre? Că ce este mai lesne a zice: Iartă-ţi-se păcatele tale sau a zice: Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, scoală-te! a zis El slăbănogului, ia-ţi patul tău şi te du în casa ta!” Şi, sculându-se, şi-a luat patul lui şi s-a dus la casa lui. Iar noroadele, văzând aceasta, se mirau şi slăveau pe Dumnezeu, Care a dat putere ca aceasta oamenilor.” (Matei 9, 1-8)