„Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dându-i cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.” (1Petru cap3:7)
Dumnezeu, în bunătatea Lui, ne vorbește în fiecare zi prin toată creația Lui, prin părtășiile frățești, prin tot ce ne înconjoară, dar mai ales prin Cuvântul Sfânt – Biblia.
În fiecare zi ne șoptește sau ne strigă să ne arate dragostea și purtarea Lui de grijă. Fiecare bătaie a inimii mele și a tale e un mijloc prin care El ne vorbește. Este foarte adevărat că mulți dintre noi, soți și soții, nu auzim glasul Lui prin toate aceste mijloace pentru că suntem foarte ocupați, e multă gălăgie în jurul nostru și apoi mai avem și un fel de respingere în subconștient care vine din autosuficiența crezând că le știm pe toate.
Noi ar trebui să fim conștienți, la rândul nostru, că și noi avem posibilitatea să vorbim cu Dumnezeu tot la fel de des, așa cum ne vorbește El, prin rugăciuni. Sunt multe îndemnuri biblice pentru rugăciune; chiar Domnul Iisus îi învață pe ucenici cum să se roage, cum să vorbească, cum să se adreseze, ce să ceară Tatălui Ceresc.
Ce binecuvântată este familia care ascultă glasul Lui, familia în care și părinții, și copiii și bunicii aud și ascultă de Cuvântul Lui. Oricât ne-am strădui să avem de toate, oricât ne-am îngrijora că nu avem de toate, nu vom reuși să schimbăm mare lucru până nu aplicăm ce a spus Mântuitorul în predica de pe munte: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui… (Matei 6:33)
Fiecare bărbat căsătorit este direct responsabil pentru menținerea familiei întregi sub binecuvântarea lui Dumnezeu. El trebuie să stea de vorbă cu Dumnezeu în fiecare zi, el trebuie să primească călăuzirea zilnică pentru casa lui întreagă, pentru fiecare membru al familiei lui.
Ceea ce este foarte trist e că în unele familii creștine, soții nu sunt suficient de atenți în comportarea lor cu soțiile. Sfântul Petru ne îndeamnă pe toți soții să ne purtăm cu înțelepciune cu nevestele noastre, să le dăm cinste ca unui vas mai slab. Părerea mea este că aici accentul cade pe a da cinste și nu pe vas mai slab. Nu cred că Sfântul Petru ne-a îndemnat să le privim pe soțiile noastre ca pe niște ființe mai slabe, având mai puțină valoare, pentru că aici în verset el pune accentul pe egalitatea între soți a moștenirii vieții veșnice pe care am primit-o prin Domnul Iisus. Eu cred că el vrea să ne spună: Atenție soților la:
- Respect în vorbire și comportament. Îi dai cinste soției tale prin vorba ta caldă, ziditoare? Comportamentul tău e plăcut pentru ea atât în casă, în cadrul restrâns al familiei, cât și în prezența celor din jur când ești cu frații, cu rudele, cu prietenii?
- Atenție la nevoile și sentimentele ei! Când vrei un lucru pentru tine, te gândești imediat și la nevoile ei? Cât de des o întrebi cum se simte în urma acțiunilor tale sau la sfârșitul unei zile grele cu copii sau cu alte treburi? Preiei unele responsabilități ca să îi dai momente de odihnă și să îi arăți că ești acolo, lângă ea, că o înțelegi? Umărul tău este acolo pentru liniștirea ei?
- Protejarea și susținerea ei. Cinstea noastră față de soțiile noastre se poate vedea prin cât le susținem în activitățile lor, cât de protejate se simt ele în casa noastră. Imaginați-vă că ea a ales să lase părinții ei, familia ei, casa ei părintească lipsită de orice grijă pentru ca să trăiască toată viața cu tine, din iubire. Ea nu mai are pe nimeni în casa ei care să o protejeze, să o susțină, și noi trebuie să facem asta neapărat.
- Ascultarea punctului ei de vedere. Atunci când luăm decizii majore pentru casa noastră, de cumpărat ceva important, de mers undeva în concediu, privind educație a copiilor, îi arătăm cinstea cuvenită dacă ascultăm cu dragoste și punctul ei de vedere? O decizie înțeleaptă presupune o abordare holistică, iar soțiile ne pot ajuta să vedem toate perspectivele. E bine și frumos, chiar necesar, să o întrebăm și pe ea și sfătuindu-ne împreună să luăm cea mai înțeleaptă decizie.
- Recunoașterea valorii ei ca persoană și ca soție pentru tine. Soțiile noastre au nevoie să le spunem cât mai des cât de valoroase sunt ele ca persoane pentru noi înșine, pentru ființa noastră, dar și în familie, în adunare, în societate. Trebuie să le amintim că sunt iubite de Dumnezeu și să le asigurăm că sunt valoroase în ochii noștri, și asta nu doar prin cuvinte, ci prin comportamentul nostru zilnic.
- Evitarea oricărei forme de asprime sau umilire. Soțiile noastre se vor simți cinstite atunci când în casa noastră nu există asprime nici în vorbe, nici în fapte. Nicidecum nu ne arătăm cinstea, dragostea, iubirea noastră dacă ne umilim soțiile în intimitatea noastră, în fața copiilor sau a prietenilor. Când există umilire, jigniri, vorbe nepotrivite și ton nepotrivit, gesturi și comportamente lipsite de dragoste, nu suntem ceea ce ar dori Dumnezeu să fim în familiile noastre.
O imagine folosită uneori pentru a înțelege valoarea soției este cea a unui vas prețios și delicat pe care nu îl tratezi cu neglijență tocmai pentru că îi recunoști valoarea și fragilitatea. Accentul cade pe „cinste”, pe „a cinsti” (a acorda cinste), pe ceea ce trebuie să facem noi și nu pe faptul că este „vas slab”, sintagmă care se poate interpreta în multe feluri, dar pe care eu aleg să cred că se referă la un vas delicat, prețios. Să ne amintim că bărbatul îl reprezintă pe Hristos, soția lui reprezintă Biserica, iar Hristos ne-a oferit modelul de iubire a Bisericii Lui. Așa să iubim (să cinstim) și noi pe soția noastră! Oare găsește cineva în Biblie sau își poate imagina că Hristos a umilit sau lovit vreo femeie?! Nicidecum! Atunci, tu frate credincios, cum ai putea să faci asta și apoi să vii cu rugăciunile tale „pioase” înaintea Domnului în cămăruța ta sau la nu știu ce adunare mare?! Tare mă tem că în această situație nu îl mai cinstim nici pe Dumnezeu… Să veghem! Să iubim! Să iertăm! Să nu ținem necaz pe nevestele noastre!
Finalul versetului este categoric și sună ca o mare amendă pentru soții care nu-și cinstesc soțiile: relația soțului cu Dumnezeu este legată de modul în care își tratează soția — „ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre”. Asta arată cât de serios privește Dumnezeu respectul și grija față de soție în căsnicie. Asta arată că oricât de mult am sluji sau ne-am ruga, Dumnezeu nu ne ascultă… Pur și simplu își întoarce fața de la un soț ipocrit care pretinde că îl iubește pe Dumnezeu, dar își umilește soția.
Mă gândesc acum cu amărăciune că multe rugăciuni de ale noastre, ale soților, au rămas, neascultate și fără răspuns… Oare de câte ori am stat pe genunchi, în momente de criză, strigând la Domnul și răspunsul n-a mai venit niciodată?…
Să înțelegem o dată pentru totdeauna că, dacă vrem ca rugăciunile noastre să nu fie împiedicate, noi trebuie să ne purtăm cu înțelepciune și să dăm cinste soțiilor noastre, să ne purtăm ca Hristos, cu afecțiune, cu iubire pentru ca și ele să ni se poată alătura în îngenuncherile noastre și în rugăciunile noastre îmbrățișate din fiecare seară și din fiecare zori de zi – imagine atât de plăcută Lui Dumnezeu, îngerilor și „oamenilor” (copiilor noștri). Da, soțiile noastre au valoare! Și pentru ele a murit Hristos, și ele au șansa mântuirii.
Așadar, să ascultăm când ne vorbește Dumnezeu în diverse moduri și să fim și noi vrednici de a vorbi și noi cu El prin rugăciunile noastre care sperăm să nu fie niciodată împiedicate de atitudinea noastră greșită față de cea care este „suflet din sufletul meu/fior din aceeași iubire”, soția noastră, parte din noi, parte din acel întreg numit UNA.
Doamne ajută-ne să fim bărbați (soți) plini de dragoste și înțelepciune!
Amin!
