„Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu?” (Ioan 13, 12)
Nimic nu este întâmplător. Pentru că Dumnezeu nu lucrează cu hazardul.
În februarie 2023, examenul histopatologic grava pe o cruce, precum odinioară Pilat pe Crucea Domnului, un diagnostic cu destinația sigură: glioblastom. Conform literaturii de specialitate, mediana de supraviețuire, cu tot arsenalul modalităților terapeutice, este între 12 și 18 luni. La fratele Emi a fost ceva mai bine de 3 ani… 3 ani de lupte, de cuptor, de pregătire; până când jertfa a fost gata de altar. Și asta
pentru că așa a hotărât El, Domnul Vieții și Biruitorul morții. 3 ani!!! Să fie oare un imbold spre pregătire pentru următorii 3 ani?! Pentru cine vrea să înțeleagă…
La data de 18 martie 2026, la miezul nopții, jertfa a fost gata de mistuire. Și în mintea noastră s-au ridicat multe semne de întrebare. De ce ei? De ce acum? De ce așa? Să fie întâmplător? Nicidecum. Era nevoie chiar acum de încă o jertfă? Da, era nevoie. Pentru că jertfa poartă cu ea un mesaj revelator. Așa cum revelatoare și grăitoare a fost Jertfa Domnului, jertfa Sf. Arhidiacon Ștefan, jertfa părintelui Iosif, și șirul jertfelor pilduitoare a sfinților noștri înaintași poate continua. Pentru că atunci când noi vorbim mult nespunând nimic, vine vremea să vorbească Domnul.
Dar am înțeles noi oare mesajul jertfei? Am înțeles noi ce ne-a făcut nouă Domnul? (Ioan 13, 12).
Copiii se nasc prin jertfă, așa cum Tatăl ne-a născut pe noi prin Jertfa Domnului Iisus. Unitatea unei familii se face și se ține prin jertfă, așa cum Tatăl din veșnicie lucrează și Fiul din veșnicie se jertfește, prin Duhul Sfânt, Care pe toate le plinește. Părtaș fiind la acest moment de hotar, m-am convins încă o dată că și unitatea Lucrării se face, și se va face, dacă se va face, doar prin jertfă. Nu prin discuții, nu prin compromis, nu prin tratate sau semnături. Pentru că unitatea nu o fac oamenii. Iar Domnul lucrează unitatea prin jertfă (Ioan 11, 52).
În vremuri în care Domnul e tot mai singur în Ghetsimani, în fața marilor preoți (pentru a fi osândit, desigur), dar, din păcate, și între frați, Golgota mai cere vieți. Slăvit să fie Domnul că, din când în când, veșnicia e punctată de câte un Emilian „din Cirene” (Luca 23, 26) care se alătură Jertfei Domnului spre culmea Golgotei. Și lângă crucea lui stătea Gabriela, mama lui Fabian-Augustin, David-Emilian și Flavia-Estera (Ioan 19, 25).
Cred că pentru cine vrea să înțeleagă, a înțeles. Sau va înțelege. Și cine a vrut să vadă, L-a văzut (Ioan 21, 7).
La revedere, frate Emi! Fii binecuvântată, soră Gabriela!
După iarna vrajbei noastre, primăvara jertfei voastre ne dă un mugure de nădejde.
Bogdan Halip
