„Scumpa înviorare religioasă pe care Dumnezeu o dăduse acestei Biserici şi acestei țări prin un vas umil şi smerit – iată a ajuns azi o frământare, o tulburare. Prin tulburarea Oastei Domnului biserica noastră intră într-o frământare nouă care a cuprins deodată toată țara. Urmările acestei frământări sunt incalculabile. Nu spunem vorbe goale. Cine vrea să se convingă să poftească a lua contact cu oştile şi ostaşii de prin țară. Sau să treacă pe la redacția noastră de aici de la Bucureşti şi de la Sibiu să afle ce spun grămezile de scrisori ce sosesc mereu de la fronturi.
Din gravele urmări ale acestei frământări se desprind deocamdată următoarele constatări:
Întâi, tulburarea a izbit pe ostaşii cei începători şi mai slabi în ostașia Domnului. Şi i-a întors iar acolo de unde au plecat: la păcat. O sumedenie de suflete care doreau să iasă din lume s-au întors iar în lume. O sumedenie de suflete care plecaseră din Egipt s-au întors iar în Egipt. Peste tot mișcarea oastei a fost izbită în darul cel mai scump ce-l avea de la Domnul ei: în convertirea sufletelor. Pescuirea oastei deocamdată a încetat. Peştii fug îngroziți de noua undiță care li se întinde de la Lumina Satelor (vechiul undițaș a fost oprit o lună să mai pescuiască; cică nu avea permis de pescuire).
Al doilea, tulburarea oastei a adus din greu apă pe moara sectarilor. Azi toate sectele chiuie de bucurie. În toate părţile – ne scriu frații ostaşi – sectarii aleargă acum cu Lumina Satelor în mână şi grăiesc poporului: vedeţi oameni buni! vă spuneam noi că în biserică nu se poate face nimic bun… vă spuneam noi că în biserică nu vă puteți mântui… căci uite ați avut şi voi un preot vrednic… unul care predica cu putere cuvântul lui Dumnezeu și strângea suflete sub braţele crucii… dar iată vedeți biserica îl dă acum afară, îl alungă, îl batjocureşte, îl prigoneşte… uitați-vă aici în Lumina Satelor cum îl arată în batjocură ca un lup îmbrăcat în piele de oaie (un ostaş ne scrie că sectarii plătesc – în scop de propagandă – cu câte 20 Lei numărul din Lumina Satelor – în care Pr. Trifa e arătat ca un lup îmbrăcat în piele de oaie). Cu o astfel de propagandă colindă acum sectarii satele şi fireşte pe ici colo apucă câte un suflet. Noi întrebăm cine răspunde pentru acest dezastru? Oastea Domnului a fost o armă temută în fața sectelor, iar azi?… i s-au întregit lipsurile în așa fel că ne-a trimis o mulțime de oameni în tabăra sectelor. Ce osândă!
Al treilea. Tulburarea Oastei este o grea lovitură ce i se dă indirect şi ierarhiei şi autorității noastre bisericești. De ce? Pentrucă lipsa de tact şi de dragoste de la Sibiu au târât în fața poporului lucruri care trebuiau aranjate în lăuntrul cadrelor noastre ierarhice bisericeşti. Întreb: ce a rămas în sufletul poporului când un Episcop îl târăște pe un preot la judecată în fața poporului? Și încă ce judecată!… O adevărată încercare de asasinat moral!… Şi când sub această judecată e un preot care a răscolit o țară întreagă pentru lucrurile mântuirii, sufletești?… Dacă voiți să aflați ce a rămas în sufletul poporului, vă rog luați contact cu oștile din țară și veți afla. Întrebăm, cine răspunde pentru acest dezastru? Cine?? Și întrebăm, ce măsuri grabnice s-au luat și se iau în fața acestui dezastru?
Și totuși, în această frământare este și ceva bun. Rămâne din ea ceva bun. Domnul n-a lăsat și nu va lăsa niciodată să cadă lucrul Lui. Oastea rămâne. Trecută prin foc și furtună, aurul ei va străluci și mai cu putere. Ostașii stau în picioare, la post, la veghe, la datorie. Fronturile și-au spus cuvântul. Avem la mână declarațiile aproape a tuturor oștilor din țară. Toți spun într-un glas: Rămânem fii credincioși ai Bisericii și Părintele Iosif să ne predice mai departe despre Isus cel răstignit și mântuirea sufletelor. De altcum aici este cheia și rezumatul întregii frământări. Încercarea de a-l scoate pe Părintele Iosif din mișcarea Oastei a produs – precum era de așteptat – o generală tulburare și frământare. Iar încercarea absurdă de a-l despărți de această mișcare, astupându-i graiul cu forța publică – înseamnă vădit agravarea situației cu consecințe incalculabile. Dați Pr. Iosif ceea ce Dumnezeu i-a dat și liniștea îndată se va restabili.”
Pr. Vasile Ouatu
*Isus Biruitorul nr. 4-5-6 din 3 Martie 1935
