Corespondență sfântă între Părintele Vasile Ouatu și Părintele Iosif Trifa*
Mult iubite Părinte Iosif!
Trimit alăturat clișeele dimpreună cu desenele. Gili mi-a comunicat că l-ați întrebat cu privire la remunerația lui pentru desene. Comunic că am achitat eu totul. De când m-am întors de la Sibiu, Gili, cum le termină, îmi telefonează și eu le achit și apoi le ridic, așa că fiți fără grijă în această privință.
Cu multe și nenumărate greutăți, lucrul Domnului merge înainte. De Anul Nou au depus legământul 42 de frați și surori, în pregătire de mai înainte; și mai sunt încă în pregătire. Sala școlii nu ne mai cuprinde. Avem neapărată nevoie de sală.
Încolo, prin ploaie de necazuri, luptăm neîncetat. Mai am nevoie urgentă de ceva cărți, pe care vă rog foarte, foarte mult a dispune să mi se trimită. Am rugat pe fr. Popovici să-mi trimită 50 ex. Calendare și se vede că a uitat; sau nu mai sunt? În orice caz, acum rog să mi se trimită de acelea din care sunt și pe care le notez pe nota alăturată. Dacă se poate, să mi le trimită cât de urgent, la primirea prezentei.
Dacă găsesc un operator priceput, trimit cât de curând filmul la Sibiu. Mi-am cumpărat și aparat. Acum mai trebuie operator. Aș veni eu, dar mă sugrumă cei de aici când vor afla că am venit la Sibiu. Și așa îmi spun „ucenicul lui Trifa” etc., etc.
Față de atâtea necazuri, las totul numai în seama Domnului. Am impresia că Domnul vrea ceva de la noi. Oamenii nu ne mai pot suferi, iar Domnul parcă ne strigă să ieșim din Sodoma și să mergem unde El ne poruncește. Să ne ajute să plecăm urechea la glasul Lui și să-I prindem Mâna binecuvântată.
Slăvit să fie Domnul.
București, 11 ianuarie 1936
Preot Vasile Ouatu
Scump și Iubit Părinte Iosif!
E multă vreme de când ne-am despărțit. De atunci și până în prezent nu știu ce mai este pe la Sibiu. Fapt este că trăim într-o situație care nu știu unde ne va duce.
Chiar de la început, eu v-am mărturisit că „politica”. pentru mine este ceva oribil în Oaste. Nici într-o clipă nu m-am putut și nu mă pot împăca cu ea. În ultimii ani și mai ales anul acesta, văd că în special prin foaie s-a adoptat o politică care, după mine, nu e deloc potrivită cu spiritul Oastei. Dacă este o tendință a învăța pe ostași să fie cu două fețe, fie. Eu nu pot împărtăși așa ceva, Am spus-o și o spun. Çând la Sibiu mi-ați spus cuvinte de acuză relativ la felul meu dârz și fără prefăcătorie, eram ferm hotărât să vă las cu Oprișan și Lascarov, spre a vă convinge de adevăr. M-am gândit însă că aș face voia lui satan și am revenit, să duc mai departe lupta așa cum Domnul m-a învrednicit.
Dar iată, astăzi sunt boicotat chiar de foaia Isus Biruitorul. Noi, Oastea Domnului de aici, ne-am luptat cu mari jertfe spre a ține pe frați pe calea cea dreaptă, ferindu-i de amăgitori. Ne-am expus continuu și în special eu, ca preot. Am fost prigonit și sunt mereu. M. Bălan se ține și de capul meu. M-a reclamat Patriarhului pentru adunarea de la Rusalii etc. Că lucrez cu preotul caterisit losif Trifa etc. Nu m-am temut și nu mă tem de amenințări, prigoane etc – lucrând totul dintr-o deplină, sinceră și statornică convingere evanghelică, dar a fi boicotat de însuși organul oficial al Lucrării mi se pare ceva de nemaipomenit.
Cei ce lucrează împotriva lucrării duhovnicești sunt încurajați. Și se publică anunțurile, ca să vină ostașii să audă … minciunile celor ce lucrează pe sub pământ ca cârtițele … Oprişan, de pildă, a trimis peste tot scrisori mincinoase. De ce nu s-au publicat în întregime să se vadă adevărul? Eu sunt informat că Dr. Samson, la Scorțeni, scria că „nu știe unde va ajunge Trifa cu încăpățânarea” etc! Să se publice adevărul și nu spicuiri … Au anunțat frații noștri adunare la Măgurele – Teleorman. Ați publicat alta oficială, la 20 km de Măgurele, la Secaru. Acolo era protopopul în joc și e un protopop care s-a vârât pe sub pielea ostașilor. La adunare s-au împărțit cărți și o foaie, zicând că de la ianuarie ele sunt călăuza ostașilor din eparhia Ungro-Vlahiei; foaia, au zis, înlocuiește pe Isus Biruitorul de la Ianuarie etc …
Acești oameni sunt sprijiniți de Sibiu, care se scaldă în multe ape. De e bine așa ceva și de place Domnului, fie. Eu zic că nu. Dacă însuși ciobanul vâră lupul în staul, înțeleagă oricine ce va fi de oile acelea. Eu sunt tulburat și mâhnit pe chestia aceasta. Trebuie să fim sinceri cu noi înșine. Cine merge să meargă pe un singur drum. Cine merge pe mai multe nu va ajunge niciodată la țintă. Sibiul n-are o tintă. Altfel nu-mi explic atitudinea aceasta.
Poate m-am amestecat prea mult, dar eu știu ce știu. Nu pot scrie mai mult. Ne săpăm singuri terenul de sub picioare. Eu m-am opus mârșăviilor din culise și mă voi opune cât voi trăi, dar regret că sunt greu bolnav și neînțeles. Timpul va arăta câtă dreptate am avut și am în toate atitudinile mele. Cu oameni corupți nu se poate lucra. Mai încercați, dar mâine va fi prea târziu. Frații din popor sunt sinceri, dar cărturarii sunt vanitoși și perverși. Vremea va adeveri totul. Să se limpezească lucrurile și cârtițele vor ieși ca mușuroaiele la suprafață.
Cer iertare de supărare, dar în fugă a trebuit să spun ce simt eu în prezent față de cele ce se petrec între noi. Domnul va arăta lumina. Eu însă duc mai departe crucea grea a necazurilor și a suferinței trupești care mă apasă greu.
Am văzut că se cer cruciulițe și nu aveți. Trimit pe sora Stan să vă aducă 200 (două sute) bucăți și-mi dați în contul lor cărți, conform notei alăturate.
Încă o chestie. Se plâng mulți că nu primesc foaia. Rog mult, mult de tot să se ia măsuri pentru foaie, șă se trimită regulat. Foaia și cărțile sunt plămânii mișcării. Deci Atenție, Atenție și iar atenție, să înceteze reclamațiile. Ce e cu: 1). D-na Viorica Gherghina, str. Răsboeni, No.12, cartierul Thei, București. Nu primește. 2). Gogu Mihăilescu, str. Frații Mihăilescu, No. 14, prin Șos. Olteniței, sector 5, București. Acesta din urmă poate e comunicat târziu de fr. C. Militaru, care l-a abonat. Sau ce e? Pe Ialomiță Hera aud c-a făcut abonamente. Le-a comunicat? Rog cercetați, de e cu putință, că frații nu primesc foaia.Cam acestea deocamdată și facă-se voia Domnului.
Orice-ar fi, eu tot vă iubesc, rămânând în indignarea mea. Slăvit să fie Domnul. Tuturor frățiorilor, dragoste și salutare sfântă.
17 septembrie 1936
Preotul Vasile Ouatu
Scump şi iubite părinte Iosif…
Scump, Iubit și Prețuit Păr. Iosif
Ieri am primit o scrisoare de acasă, de la București, și în ea mi-a trimis și scrisoarea sfinției voastre. Deocamdată nu pot spune nimic nou relativ la sănătatea mea. Gâtul un pic pare a fi cedat, că mănânc ceva mai ușor, numai că n-am poftă deloc. Mă chinuie însă temperatura. Mai ales de luni e tot mare, între 37,3 dimineața, 37,6 la 12, 38,3 la 4 și 38,8 seara pe la 8. Noaptea e mai mare. O mai potolesc cu comprese de apă rece. Cu stomacul o duc tot prost. Fără medicamente nu merge deloc. Cu pieptul, Domnul știe. Noaptea mă supără rău tusa. Dar fie voia Domnului. Rabd și sufăr totul în tăcere.
Minunate au fost articolele cu tâlcuirea vieții lui Iov. Domnul Iisus să vă țină tare, spre slava Lui și a copiilor Săi. Ah! Câte a făcut Oastea și cât face ea. Și câte va mai face, de se va păstra în haina de la început, spiritul evanghelic. Domnul Iisus să vă lumineze, să vă întărească, să vă dea tot mai multă înțelepciune și să vă țineți de drumul Evangheliei neîntinate, fără compromisuri, ferindu-vă de vreun pas greșit. Ah! Primul pas e greu, c-apoi celelalte curg singure. De aceea, Domnul Iisus să vă însoțească la fiecare clipă, că atunci totul va fi bine. Facă-se în toate voia Lui. Eu mă rog mereu pentru aceasta. Sfântă voia Lui să se împlinească.
Citesc din Proorocul Ieremia. Exact vremea de azi. Cu cele două propovăduiri. Una lumească, alta divină. Dar cine ia aminte !!…
Relativ la fanfară, comunic: instrumentele noi costă 85.000 lei. Găsisem unele vechi, mai de ocazie, cu 44.000. Rămăsesem să le luăm pe acelea, că frații au făcut teoria notelor, acum urmau să treacă la instrumente. Angajasem și sală pentru repetiții, că instrumentele fac gălăgie și încă puțini învață când se face școală. Boala însă m-a lovit crunt, căzând istovit, nu s-au mai putut aduce banii necesari pentru plata instrumentelor și omul cu instrumentele era interesat mult, cerea de zor banii 44.000 lei. Făcusem rostul de 18.000. Dar restul până la 44.000? Și atunci au rămas toate pe loc, eu trebuind să plec negreșit. Tot s-ar fi făcut, dar dirijorul nu este ostaş și trebuia ținut din scurt. Or, eu, bolnav greu, bani nu, mă încurcam greu și a trebuit să renunț pentru moment. Instrumentele sunt tare scumpe. 20 bucăți, cum am spus, noi, 85.000, iar vechi, 44.000. Greu pentru noi. Dar să mă fac eu sănătos, că toate vor fi bune.
Relativ la „prieteni”, regret că nu pot scrie, dar pentru mine s-au dovedit de mult a fi niște „lichele religioase”, oameni fără o personalitate, fără o convingere reală și statornică, oameni care nu știu pe ce drum merg, vânători de „situații”, de „slavă omenească”, oameni de nimic, vrednici de disprețul și compătimirea tuturor. Fără să doresc, și aici Domnul îmi va face dreptate, că de multe ori am fost astfel judecat pe nedrept. Dar așa e omul cu multe fețe. Se schimbă după împrejurări și inima unui astfel de om e greu de priceput. Timpul însă le va arăta pe toate în lumina adevărului. Eu cu ei am terminat-o de mult. Ați văzut poate pe câmp un fel de șobolani numiți și popândoci. Când e soare și vreme bună ies afară și se plimbă prin iarba verde. Simt ei parcă că e mai bine afară la soare. Dar când simt vreo primejdie fug iute de tot și se ascund în fundul vizuinii. Timpul a arătat că Oastea își are și ea „popândocii” ei. Când e vreme bună, ies și se laudă; când simt primejdia fug mâncând pământ și fac ca popândocii din vizuini. Oameni cu suflete nenorocite. Cât rău mi-au făcut ei la București!… Numai Domnul știe. Pisica blândă zgârie rău, zice poporul. Câte fitiluri n-au vârât ei!
Dar Domnul să-mi dea putere a le suferi pe toate. Iisus este viața și fericirea noastră. El să fie slăvit. Eu stau și aștept împlinirea voii Sale. Omenește vorbind, suferința e chinuitoare, dar fie Domnul slăvit. Tuturor colaboratorilor, dragostea mea sfântă, iar PC Voastre, o sfântă și caldă sărutare și îmbrățișare.
Geoagiu Sanator 2 decembrie 1936
Mai mic în Domnul, Preot Vasile I. Ouatu
* Părintele Vasile Ouatu = ostașul jertfirii de sine/ Atitudini și mărturisiri din vremuri de alegere.
