Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.
Judecătorii 21:25.
Cartea Judecătorii acoperă circa 350/400 de ani din istoria poporului evreu. De la moartea lui Iosua (circa 1400 ÎH) până la profetul și judecătorul Samuel (circa 1050 ÎH).
Titlul cărții este foarte potrivit cu evenimentele descrise în carte, și anume viața și întâmplările prin care trec judecătorii sau eliberatorii puși de Dumnezeu .
,,Domnul a ridicat judecători, ca să-i izbăvească din mâna celor ce-i prădau.”
Judecătorii 2:16
Totuși autorul cărții, insuflat de Duhul Sfânt, ține să amintească cititorilor că Dumnezeu este Judecătorul suprem chiar și în perioada când peste semințiile lui Israel sunt puși oameni care să-i izbăvească.
,,Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător...” Judecătorii 11:27
Deși autorul nu se prezintă, părerea generală este că prorocul Samuel este cel care adună și scrie întâmplările din cartea Judecătorii. Pentru că Ierusalimul încă se află sub stăpânirea Iebusiților în momentul scrierii cărții ( Judecătorii 1:21) probabil a fost scrisă pe vremea când conducător era împăratul Saul . Ulterior împăratul David cucerește Ierusalimul. ( 2 Samuel 5:6-10)
Se pare că autorul are o preferință față de împăratul David de aceea începe cartea cu o întâmplare în care seminția lui David, Iuda, este pusă într-o lumină favorabilă și într-o poziție de conducere ,, După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebat pe Domnul și au zis: ,, Cine dintre noi să se suie întâi împotriva canaaniților ca să pornească lupta cu ei?” Domnul a răspuns: ,, Iuda să se suie; iată că am dat țara în mâinele lui.” Judecătorii 1:1,2
Cartea se termină cu o întâmplare nefericită unde personajele negative sun oameni din localitatea natală a împăratului Saul, Ghibeea, și un conflict între tot Israelul și seminția lui Beniamin. Este posibil că între autor și împăratul Saul să existe o neînțelegere , situație valabilă între prorocul Samuel și Saul.
Conținutul cărții este împărțit în trei părți mari. Firul acțiunii ar fi trebuit să descrie cucerirea Țării Promise dar din primele capitole se observă decăderea poporului evreu și apropierea lor de idolii canaaniți.
Prima parte : Judecătorii 1:1-3:6 , descrie situația semințiilor care nu reușesc să cucerească teritoriul desemnat lor și apropierea de popoarele pe care ar fi trebuit să le nimicească.
Punctul central este episodul în care Îngerul Domnului mustră poporul și părăsirea lui Dumnezeu în favoarea idolilor canaaniți Baal și Astarteea.
O figurină reprezentând zeul canaanit Baal, zeu al vremii, al războiului și al fertilității.
Partea a doua: Judecătorii 3:7-16:31, este cea mai lungă și aici întâlnim judecătorii puși de Dumnezeu să izbăvească pe Israel, începând cu Otniel și terminând cu Samson.
În această perioadă se repetă de câteva ori situația în care poporul părăsește pe Dumnezeu, sunt pedepsiți fiind asupriți de popoarele păgâne, plâng și cer ajutor din partea Domnului care-i izbăvește printr-un judecător .
1)Otniel 3:7-11 luptă împotriva Mesopotamiei
2) Ehud 3:12-30 război cu Moabiții
3) Șamgar 3:31 îi izbăvește din mâna Filistenilor
4) Debora și Barac 4:1-5:31 luptă împotriva Canaaniților
5) Ghedeon 6:1-8:35 eliberează poporul de Madianiți și Amaleciți
6) Tola și Iair 10:1-5
7) Iefta 11:1-12:7 îi scapă de Amoniți
8) Ibțan, Elon și Abdon 12:8-15
9) Samson 13:1-16:31 un lung război cu Filistenii
Partea a treia: Judecătorii 17:1-21-25, relatează câteva întâmplări care arată decăderea poporului.
1) Mica, care sfințește pe un levit ca să-i fie preot și conflictul cu seminția lui Dan.
2) Răutatea beniamiților și războiul cu celelalte seminții.
Aceste episoade nu sunt așezate în ordine cronologică dar sunt scrise la sfârșitul cărții ca să arate decăderea poporului Israel.
Câteva caracteristici despre Dumnezeu și despre oameni se descoperă citind cartea Judecătorii:
-istoria poporului Israel și a credincioșilor depinde de relația cu Dumnezeu
-cartea nu-și propune să glorifice eroii lui Israel ci arată că victoria pe câmpul de bătaie este rezultatul intervenției lui Dumnezeu
-niciun judecător nu a domnit peste întreaga națiune ( cu excepția lui Samuel)
-a fost un judecător numit Abimelec, 9:1-57, care și-a luat singur rolul dar lucrul acesta n-a fost apreciat de Dumnezeu.
– timpul ,, patruzeci de ani” care se repetă nu reprezintă o durată exactă ci probabil se referă la aproximativ ,,o generație” .
-cartea este principala verigă între perioada lui Iosua și timpul împăraților.
-Barac, Ghedeon, Iefta și Samson sunt menționați și în Epistola către Evrei, capitolul 11, printre credincioșii din vechime.
-deși Dumnezeu știe că ei vor păcătui alege să-și arate dragoste izbăvindu-i atunci când ei se pocăiesc.
-Moise a proorocit că asuprirea popoarelor străine va veni ca unul dintre blestemele dacă părăsesc legământul (Deuteronomul 28:25,33, 48). Cartea judecătorii subliniază realitate istorică a împlinirii proorociei.
-oameni din toate semințiile, inclusiv leviții, s-au îndepărtat de Dumnezeu.
-au mai existat cel puțin doi judecători, preotul Eli și profetul Samuel, care nu sunt menționați în cartea Judecătorii.
-întâmplările din cartea Rut au loc în perioada judecătorilor.
-apostolul Pavel se referă la perioada judecătorilor în predica ținută în sinagoga din Antiohia Pisidiei ( Faptele Apostolilor 13)
Pe lângă frumusețea stilului literar cartea Judecătorii transmite câteva trăsături ale relației credincioșilor cu Dumnezeu:
- Dumnezeu este judecătorul suprem
- El lucrează prin oameni plini de Duhul Sfânt
- Prin natura noastră suntem predispuși căderii de aceea trebuie să fim mereu atenți ca să nu cădem în ispită
- Relația prea apropiată cu oameni lumești ne poate despărți de Dumnezeu.
- Dumnezeu iubește și salvează chiar și atunci când noi nu merităm.
- Oamenii chemați de El pot păcătui dacă nu veghează.
- Și în vremuri critice când majoritatea celor din jurul nostru trăiește în păcat putem fi credincioși.
- Dumnezeu alege să lucreze cu oameni slabi și imperfecți.
Viorel Seria
