Tragedie în Sibiu. Pe scaunul unui autobus plin cu călători un bărbat de 43 de ani face un stop cardiac și nimeni nu bagă de seamă. Lumea obosită, adormită, sau distrasă de priveliștea ”ferestrei” din telefon ignoră capul plecat pe spate a bărbatului. Rând pe rând călătorii absenți realității de lângă ei părăsesc autobuzul și abandonează trupul neînsuflețit. Un singur călător sună la 112 și informează fără sa dea prea multe detalii, dar fără să se apropie, trece înainte pe alături. Șoferul este ultimul care descoperă trupul rece ajuns fiind la capăt de linie.
Dureroasa întâmplare trage un semnal de alarmă cu privire la ce mai însemnă azi societatea și comunitatea: împreună, dar separați; împreună, dar nu una; împreună, dar distrași; împreună, dar nu unul pentru altul. Trupuri reci care călătoresc unul lângă altul, își împărtășesc doar tăcerea și indiferența. Sufletele sechestrate și întemnițate în lutul aproape întărit, de-abia se mai poartă fără să mai fie cineva care să mai pună umărul la ridicarea și înaintarea acestora. Tânărul Lucian ”nu a avut om” care să-l miște spre vindecare.
Acest tip de tragedie poate cuprinde și adunările și familiile noastre dacă ne lăsăm cuprinși de indiferența lumii ce ne înconjoară. Poate ne întrebăm: ”Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Biblia spune că DA! ”Purtați-vă poverile unii altora” este prima lecție pe care ne-a învățat Mântuitorul Hristos atunci când s-a înjugat la toată păcatele noastre. Suntem noi ”Omul” care răspunde strigătului celui bolnav, neputincios, care are nevoie de mâinile noastre curate ridicate spre cer? Suntem noi cei care scuturăm sforăitul celui adormit? Tu, care-ai aflat lumina fericitei căi, / zboară-n valurile lumii, scapă-ți frații tăi./ Cauți tu a lor salvare de pe-a morții căi? Ce vei spune la-ntrebarea: Unde-s frații tăi?”
ATENȚIE! Pericol de indiferențe majore! VEGHEAȚI!
