Ce ne învață Evanghelia de azi, a vindecării unui copil îndrăcit (lunatic), a unui tată cu puțină credință?
Că nu putem scoate dracii decât cu rugăciune și cu post, dar, în primul rând, din pricina puținei noastre credințe!
Cu toate că la un moment dat Mântuitorul atrage atenția că „acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post”, nu rugăciunea și postul sunt temele principale, ci credința. Căci rugăciunea și postul sunt, de fapt, căi sau mijloace pentru întărirea credinței.
Iisus nu doar a vindecat un suferind, ci a voit să atragă atenția cât de importantă este credința în actul vindecării. Al mântuirii, de fapt. Căci această vindecare, ca toate celelalte, prevestește marea vindecare a neamului omenesc, adică mântuirea. Iar pentru dobândirea ei este nevoie, întâi de toate, de credință.
Credința este la îndemână, dar nu este deloc simplu să crezi! Și Mântuitorul spune: „Dacă poți crede!”. Teoretic, am zice că nu este mare lucru să crezi, că este un simplu exercițiu al minții. Dar, în fapt, nimic nu este mai greu decât credința, datorită îndepărtării noastre de Dumnezeu și închiderii în cercul strâmt al lumii noastre văzute, raționale, adică al simțurilor. De aceea, la credința despre care spune Hristos cum că poate muta munții nu ajungem prin propriile puteri. Numai prin Harul Sfântului Duh ea devine lucrătoare în așa fel încât să ajungem să vorbim de minuni.
Și încă ceva: numai prin credință putem primi mântuirea, iertarea de toate păcatele. Ea ne dă bucuria și pacea și ne face să intrăm în odihnă. De ce mai încearcă oamenii să câștige mântuirea prin alte mijloace? Un bătrân predicator spunea: „Un servitor nebun care e trimis să deschidă o ușă își pune umărul la ușă și împinge cu toată puterea lui. Altul vine, pune mâna pe cheie, o descuie și intră fără să se fi folosit de puterea lui. Cei ce doresc să fie mântuiți prin fapte pun umărul la poarta cerurilor și se forțează fără rezultat; credința însă e cheia care deschide deodată poarta.”
Omule, nu vrei să folosești această cheie? Dumnezeu îți poruncește să crezi în Fiul Său preaiubit, de aceea tu fă așa și vei trăi. Oare nu aceasta este promisiunea Evangheliei: „Cel ce crede și se va boteza va fi mântuit?” (Marcu 16:16) Ce obiecție poți să aduci la această cale a mântuirii, care este singura ce se prezintă în fața milei și înțelepciunii Dumnezeului nostru îndurător?
Pr. Vasile Manole
