Preot al bunurilor viitoare

Meditație la Apostolul din Duminica a V-a a Postului Mare
Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi desăvârşit care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul prea sfânt, nu cu sânge de țapi şi de viței, ci cu Însuşi Sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. Căci dacă sângele taurilor şi al țapilor şi cenuşa unei vaci, stropite peste cei întinaţi, îi sfințesc şi le aduc curățirea trupului, cu cât mai mult Sângele lui Hristos, care prin Duhul cel Veşnic S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu… (Evrei 9, 11-14)
Înţelepciunea lui Dumnezeu, prin aceste repetate şi stăruitoare învățături despre scopul şi rostul preoţiei în Noul Testament, vrea să ne înveţe pe noi toţi niște foarte mari şi însemnate lucruri. Dintre ele două se desprind cel mai puternic, şi anume:
Primul este rolul de Mare Preot, mijlocitor al Domnului şi Mântuitorului nostru între noi şi Dumnezeu, mijlocire pe care EI o face în cel mai înalt fel, prin Jertfa Sa şi prin Sângele Său, temeiurile şi meritele Sale veşnice, care singure sunt în fața Tatălui garanția şi prețul iertării noastre sigure şi depline.
Şi în lumina acestui adevăr trebuie să înţelegem şi rolul preoţiei pe plan pământesc ca mijlocitoare pentru trebuințele noastre în datoriile pe care le avem față de Dumnezeu-Tatăl.
Trebuinţele acestea pentru care preotul-om a fost chemat să le îndeplinească pentru oameni față de Dumnezeu, oricare preot-om, şi oriunde ar fi el, este dator să le îndeplinească într-un fel tot aşa de înalt, de sfânt şi de cutremurător cum Şi le-a împlinit şi Le împlineşte Hristos, Marele Preot-Dumnezeu.
Hristos este Modelul şi Concepţia oricărei preoții adevărate.
Nu numai pe temeiul Jertfei şi al Sângelui lui Hristos trebuie să-şi împlinească preotul-om slujba sa, ci aproape tot în aceeaşi măsură trebuie să-şi împlinească el această slujbă şi pe temeiul jertfei şi al sângelui său personal. După cum spune Sfântul Pavel, acel preot-om care este cel mai asemănător cu Preotul Dumnezeu, lisus Hristos, când spune: „…şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferințelor lui Hristos pentru Trupul Lui, care este Biserica“ (Coloseni 1, 24). Şi adaugă: „…să fiu părtaş la suferințele Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui, ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi“ (Filimon 3, 10-11).
Da, asta înseamnă preoția. Şi numai cine îşi împlinește în aşa chip îndatoririle sale sacerdotale, acela este un adevărat preot. Oricine nu şi le împlineşte în acest fel, acela se face vinovat de cel mai mare sacrilegiu nu numai faţă de cerințele preoţiei, ci mai ales faţă de Jertfa şi Sângele lui Hristos pe care le batjocorește înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor prin nevrednicia şi necredinţa sa, fiind o pricină de poticnire pentru toți. Unui astfel de om i-ar fi mai uşor dacă ar face ce spune Mântuitorul în Evanghelia de la Luca 17, 1-2.
Şi, în al doilea rând: noi, toți oamenii pentru care Marele Preot-Dumnezeu, lisus Hristos, a împlinit această slujbă, să fim bine încredințați că numai dacă fiecare din noi, personal, primim prin credință, pentru noi înşine, mijlocirea Jertfei Sale de pe Cruce şi spălarea Sângelui Său Sfânt vărsat pentru noi, numai aşa vom putea primi iertarea păcatelor noastre şi sfințirea vieții, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu (Evrei 12, 14).
Apoi, potrivit cu acest adevăr, trebuie să privim proporțional cu această măsură, tot prin credinţă, şi slujba jertfitoare a adevăratului preot-om. Şi a adevăratei preoții-omeneşti, care la fel a fost instituită de Dumnezeu pentru trebuinţele norodului, după cum de asemeni este scris (Evrei 5, 1).
După cum ei au datorie faţă de Dumnezeu să-şi împlinească în chip vrednic slujba preoţiei la care au fost chemați, tot aşa şi noi, cei supuşi acestei slujbe, trebuie să ne împlinim în chip tot aşa de vrednic şi conştiincios datoria noastră față de această preoție, fiindcă Acela care îi va judeca pe ei pentru neîmplinirea datoriei lor ne va judeca şi pe noi pentru neîmplinirea datoriei noastre.
Hristos – Puterea Apostoliei, vol. 2
Traian Dorz