„Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ținuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câțiva ucenici și le-a zis: „ Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?” Ei au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt” (Faptele Apostolilor 19:1-2)
A treia călătorie a Sf. Apostol Pavel trece și prin Efes. Estimată fiind în perioada 54-58 d.Hr., călătoria începe din Antiohia (vezi Harta în Imaginea 1) și trece prin „ținuturile de sus ale Asiei”. Denumirea „ținuturile de sus” face o trimitere directă la zona montană (peste 800 de metri, față de nivelul mării) a Turciei de astăzi.
Timp de 3 ani (Faptele Apostolilor cap. 19 – 20), Sf. Apostol Pavel, împreună Sf. Luca și ucenicul Timotei rămân la Efes, pentru mărturisirea Evangheliei.
În Biserica din Efes se întâlnește cu „câțiva ucenici” ai Sf. Ioan Botezătorul, botezați fiind cu „botezul lui Ioan” (Fap. Ap. 19:3). Faptul că sunt numiți „ucenici”, arată apartenența creștină față de Biserica din Efes.
„Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?” este o întrebare directă, fără ocolișuri, pentru că dovada „uceniciei” este și primirea Duhului Sfânt.
Ucenici botezați, care au urmat „botezul lui Ioan” și s-au alăturat Bisericii din Efes, care nu aveau călăuzirea și luminarea Duhului Sfânt. Răspunsul este sincer „dar nici nu am auzit ca a fost dat un Duh Sfânt”. Nu s-au ascuns în spatele „botezului lui Ioan”! Cuvintele Sf. Luca, din începutul capitolului 19 din Faptele Apostolilor, sunt cutremurătoare. Erau atunci în Biserica din Efes „ucenici” care nu au auzit ca a fost dat un Duh Sfânt.
Ucenici „născuți” din apa și NU din DUH. Cerința „nașterii din apa și Duh”, nașterea din nou, o arată Domnul Iisus lui Nicodim într-o noapte tainică (vezi Ioan 3:5). O cerință (și condiție) fără de care nu se poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.
Și mai cutremurător rămâne întrebarea dacă astăzi pot fi în Biserică, în Oastea Domnului, în Familie, „ucenici” care nu au auzit despre Duhul Sfânt. Pot fi! [2].
Stăm bine sub acoperișul „botezului lui Ioan”, fără a fi interesați, sincer de „botezul cu Duhul”. Dar nici nu am auzit să existe și Duh Sfânt. Lucrarea întreagă de mântuire a omenirii cuprinde și cea de a treia Persoana a sfintei Treimi. „Și ce altceva este cheia cunoștinței, dacă nu harul Preasfântului Duh, care se dă prin mijlocirea credinței? Acest har deschide mintea noastră încuiată și întunecată, pricinuiește în ea cu adevărat, cunoștința prin luminarea dumnezeiasca. Ușa este Fiul, precum Însuși zice: „Eu sunt UȘA” (Ioan 10:9). Cheia ușii este Duhul Sfânt și casa este Tatăl. Luați seama deci: dacă cheia nu descuie, ușa nu se deschide. Și dacă ușa nu se deschide, nu intră nimeni în casa Tatălui, cum zice Hristos Însuși: Nimeni nu vine la Tatăl Meu, decât prin Mine” [3].
Numai așa se poate „vedea” împărăția lui Dumnezeu, în timpul acesta și cel viitor!
„Numai nașterea din nou pe care o face în inima omului, Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu, îl poate schimba pe orice om lumesc și lăudăros în om duhovnicesc și smerit” [4].
„Interviul“ Sf. Pavel, începe cu o întrebare, directa despre Duhul Sfânt. Pentru că lipsa „cheie cunoștinței” lasă nedeschisă (a se înțelege deplin Lucrarea Fiului) vederea Împărăției lui Dumnezeu, în orice Biserică sau Adunare.
Fără călăuzirea și Lumina Duhului Sfânt, deschidem alte „uși”. Fără călăuzirea Duhului Sfânt, înțelegem alte „limbi”.
Este ușor să ne scuzăm că nu am știut sau nu am cunoscut sau nu am auzit că există și Lucrarea Duhului. Lucrarea de mântuire nu este întreagă dacă nu este și această parte a Duhului Sfânt. EL, Duhul Sfânt ne va învață și ne va aduce aminte toată lucrarea Fiului (Ioan 14.26).
Ce trebuie făcut? Sigur răspunsul este simplu, să căutăm Duhul Sfânt. Soluția este să dobândim Duhul Sfânt! Dar pentru asta este nevoie să alungăm păcatul din viața noastră (care ne înfășoară așa de lesne, Evrei 12:1). Duhul nu se coboară când nu este sinceritate, cu conștiința noastră și apoi cu Domnul. Nu că am putea ascunde ceva de „ochii Lui”. Dar de multe ori aducem „darul nostru la altar” și nu suntem împăcați cu fratele nostru.
Prin urmare căutarea Duhului Sfânt începe cu o cercetare sinceră și smerită, în lumina Cuvântului Sfânt. Fără scuze!
Lucrarea Domnului nu se poate face scuzând și acuzând, ci se face în taina unui susur blând (1 Împărați 19:12).
„Scump frate vestitor al Domnului, scumpă soră care cânți, care te rogi, care postești, care faci milostenii, care lucrezi cu mâinile tale pentru Casa Sfântă, pentru alinarea suferinței, pentru bucuria Duhului Sfânt – vă rog fierbinte, în Numele Domnului, faceți toate acestea prin Duhul Sfânt! Fiți totdeauna când le faceți, într-o stare înaltă și faceți-le numai din aceasta stare, fiindcă numai atunci ele vor fi puternice, rodnice, bineplăcute înaintea lui Dumnezeu și fericite pentru semenii voștri” [5]
Viorel Gheorghiță
[1] https://biblemapper.com/blog/index.php/2021/03/22/pauls-third-missionary-journey/ , Accesat 12.06.2026
[2] Traian Dorz, Întâi să fim – Cugetări Nemuritoare Vol. 25, Editura „Oastea Domnului” Sibiu pag. 90
[3] Sfântul Simeon Noul Teolog, Scrieri II. Cateheze, traducere de Diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2003, pag. 335.
[4] Traian Dorz, Credința Încununata – Cugetări Nemuritoare Vol. 7, Editura Traian Dorz, Simeria 2005, pag. 184
[5] Traian Dorz, Hristos – Puterea Apostoliei: meditații la Apostolul Duminicilor de peste an, Vol. 1, Editura Oastea Domnului, Sibiu 2022, pag. 175
