Meditație la Apostolul din Duminica a 34-a după Rusalii
“Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. Mâncărurile sunt pentru pântece şi pântecele este pentru mâncăruri. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul, şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul şi Domnul este pentru trup. Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa. Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum! Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup.”
Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El. Fugiţi de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup, dar cine curveşte păcătuieşte** împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6, 12-20)
În umblarea noastră cu Dumnezeu ne este de mare folos să fim totdeauna în apropierea unui suflet sfânt și înțelept, să dorim supravegherea și îndrumarea acestui sfătuitor și să dorim din toată inima ascultarea de el. Când ai un astfel de păzitor bun, viața ta nu numai că este totdeauna plină de liniște, dar este și plină de siguranță. Atunci tu n-ai grija plină de teamă pe care o simte totdeauna acela care este și singur, dar și nepriceput. Singur pe un drum necunoscut cum este drumul vieții, dar și necunoscător al atâtor primejdii ce se pot ivi la fiecare pas, mai ales în anii tinereții și ai începutului.
La adăpostul călăuzirii unui suflet înțelept și sfânt nu mai ai nici o grijă și nici o teamă. Toată grija și teama pentru tine o poartă el. Tu n-ai nevoie decât să-l asculți și să-i urmezi cu dragă inimă sfaturile și siguranța ta este deplină. Așa am fost cu toți puținii ani pe care i-am trăit lângă părintele Iosif, ocrotitorul și călăuza sufletului meu pe calea Domnului. Atunci el alegea pentru mine tot ce aveam nevoie și tot ce știa că-mi este de folos. Și, în afară de ceea ce hotăra el, eu n-am simțit nici o trebuință să am. Eu nici nu-mi aduc aminte să fi dorit ceva în afară de ceea ce aveam atunci, deși avutul acesta era așa de puțin, încât pe nici un om în altă stare decât a mea nu l-ar fi mulțumit.
Dar din clipa când am rămas fără el, o teamă și o îngrijorare pe care nu le cunoscusem niciodată înainte au început să-mi umple și să-mi împovăreze inima din ce în ce mai grea. Ce-mi este și ce nu-mi este îngăduit? Mă întrebam la fiecare pas. Nu cumva prin vreo nebăgare de seamă să fac ceva care ar primejdui ori ar păgubi Lucrarea lui Dumnezeu, ori ar vătăma Numele Domnului Iisus, ori ar pune în primejdie sufletele fraților!
Multe îmi simțeam și eu că mi-ar fi îngăduite și mie, cum vedeam că și le îngăduie alții. Dar o groază sfântă mă îngrozea, spunându-mi: Nu! Un paznic necruțător și aspru se așezase la dreapta mea și eu îl simțeam cum mă fixează totdeauna cu un ochi neadormit și ager. Nimic nu-mi puteam ascunde de ochiul lui. Nici gândurile, nici dorințele, nici căile, nici ispitirile. Mă deprinsesem să știu bine mai dinainte tot ce îl supără și mă feream nici să nu trebuiască să mă mai facă atent. Eram fericit numai când el era mulțumit cu mine.
Fiul meu, deprinde-te și tu așa! Nu face tot ce ți-ar fi îngăduit, căci mai bine să rămână îngăduința datoare față de tine decât tu față de ea.
Hristos – Puterea Apostoliei, vol. 2
Traian Dorz
