Tragedie de an nou: Crans-Montana, Elveția
O veste fulger străbate Europa, o tragedie în rândul tinerilor.
Un demisol strânge tineri pentru ultima petrecere, mulți minori. Scări care coboară spre o ușă ce nu mai lasă loc de întoarcere. O mulțime strânsă pentru ultima petrecere, din ultimul an al multora dintre ei. Demisolul ia foc la un moment dat, iar mulțimea vrea să scape. Nu vor putea toți căci ieșirea este blocată, peste 40 nu vor mai ieși niciodată. De anul nou când majoritatea își urează mulți ani fericiți, unii nu mai prind nici măcar un ceas din noul an. Ne doare situația aceasta, așa cum ne dor multe altele asemănătoare; ne întrebăm până când păcatul mai face victime? Am petrecut anul nou cu tinerii în adunare, eram pe genunchi la acea oră și ne rugam fericiți Domnului; îi mulțumeam recunoscători pentru purtarea Sa de grijă. Cât de bun a fost Domnul cu noi și cum ne răsplătește pentru felul frumos al petrecerii noastre. În același timp, ca într-un iad sfârșea petrecerea de la Crans-Montana cu lacrimi, durere și moarte. Totodată mă gândesc la finalul în care lumea cu tot ce este pe ea va arde. Oare unde vom fi atunci? Într-un demisol cu intrarea blocată sau la sânul liniștitor al scumpului nostru Mântuitor? Când suntem nemulțumiți de adunarea lungă, programul duhovnicesc obositor de revelion și când privim invidioși spre ,,artificiile” de afară, să ne gândim și la Crans-Montana. Să rămânem alipiți de Domnul, să ne păzim de locurile care pot arde. Îl rugăm pe Domnul să se îndure de toți cei care au pierdut copii în această tragedie, să se îndure de toți cei care au sfârșit tragic în acest trist incendiu și de o țară aflată în doliu. Vegheați!
Toma Irimia
