Jertfa de sânge din hotelul Bulevard – București
„Numai cine a gustat din cupa durerilor poate să înțeleagă în oarecare măsură multele suferințe ale Părintelui Iosif Trifa. Lăsând la o parte cele sufletești, ne oprim la multele chinuri pe care le suferă trupește. Pulmonar, cu frenicectomie, intervenție chirurgicală ce se face bolnavilor de piept când nu mai este nici o speranță de scăpare. Deci greu bolnav. La intestine, operat de șase ori, cu răni încă deschise. Când am mers la Sibiu, auzeam din camera alăturată gemetele de durere, mai ales când sora îi schimba pansamentele. Gemetele erau mult impresionante… Iar când a venit pentru a doua oară la București, într-una din zile, în urma zdruncinării umblatului cu mașina, sub ochii mei am văzut un chin și mai mare. Un intestin a dat bandajul la o parte și a țâșnit afară. Au urmat câteva ore de chin și dureri… Mâinile erau scăldate în sânge, dimpreună cu aproape jumătate de kilogram de vată. În această stare de grea suferință trupească lucrează Părintele Iosif, pe care nu greșesc numindu-l UN ADEVĂRAT MARTIR. Ținând seamă de acestea, toți cei ce se luptă cu un asemenea om sunt nişte criminali și niște ucigași lipsiți de orice simțăminte omenești. Pentru aceea, dragii mei, iubiți pe Părintele Iosif și nu încetați a vă ruga pentru el.”*
„Când părintele Vasile a văzut starea în care se afla Părintele Iosif, s-a alarmat și, îngrijorat, a alergat pe coridorul hotelului, spre a solicita un ajutor medical; un domn care l-a văzut și pe dânsul plin de sânge pe mâini și pe haine a intrat aproape autoritar după părintele Vasile în camera unde se afla Părintele Iosif. Aici Părintele Iosif zăcea pe pat. Era numai sânge pe mâinile, pe hainele și pe patul lui; bandajul de tifon și vată era de asemenea îmbibat în sânge. Peste tot era numai sânge. Speriat de cele văzute, străinul a întrebat cine este bolnavul, ce s-a întâmplat și ce caută – în acel hal – în hotel.
Părintele Vasile s-a prezentat – pentru că străinul vorbea tot autoritar – i-a spus cine e bolnavul și i-a explicat scopul venirii acestuia din Sibiu la București. Când străinul a auzit că bolnavul cel plin de sânge este Părintele Iosif, cel de la „Oastea Domnului”, a îngenuncheat imediat lângă patul ud de sânge, apoi a luat slăbuța și însângerata mână a Părintelui Iosif și, cu barba tremurândă, i-a sărutat-o, zicând: „Nu numai neamului nostru, nu numai Bisericii noastre, ci și familiei mele și mie personal, sfinția voastră ne-ați făcut mult și mare bine! Mă numesc dr. Nicolae Lupu și sunt gata pentru orice. Vreau să vă stau la dispoziție cu tot ce pot. Vă rog foarte mult să nu mă refuzați! Am maşina aici afară și imediat vă va duce la medicul meu acasă sau la spital, unde doriți. Iar în legătură cu necazurile ce le aveți cu mitropolitul, vă rog insistent să-mi dați mie dosarul cu actele și mă voi ocupa eu de această problemă”.
Spunând acestea își ștergea cu o batistă albă buzele udate de sânge, sânge de martir.”***
…acest mare om a plâns la patul de suferință din camera hotelului Bulevard din București.**
„Așa a voit Divina Înțelepciune să poată fi realizată întâia cunoștință cu dr. Nicolae Lupu. Fostul ministru Eugen Titeanu, sub presiunile exercitate de mitropolit, oprise „Isus Biruitorul” și sigilase tipografia. Iar acum, după intervențiile și dovezile aduse de dr. Nicolae Lupu, îl repune pe Părintele Iosif în legitimele lui drepturi; „Isus Biruitorul” devine liber, iar sigiliile de pe tipografie zboară.”***
*Ostaşul Domnului nr. 6, 7, 8 / 15 martie – 15 apr. 1935 – Pr. Vasile Ouatu
**Însemnări pentru Istoria unei Jertfe – Tit Trifa
***Profetul vremurilor noastre, Moise Velescu
